Caracterizarea personajului secundar Ruxandra din nuvela ”Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi.

Ruxandra, personaj secundar surprins in capitolul al doilea al nuvelei ”Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi prin trasaturile dominante (delicatete, gingasie, sensibilitate) este fiica lui Petru Rares, ramasa inca din copilarie sub tutela fratilor mai mari, Ilias si Stefan. Epitetele trista si tanjitoare, ca floarea expusa arsitii Soarelui exprima suferinta pe care o traieste din cauza lui Alexandru Lapusneanul.

Frumusetea fizica este sugerata de apelativul folosit de Lapusneanul ”frumoasa mea doamna”. Scena intalnirii cu vaduva boierului o determina sa-l atentioneze pe sot ca va da socoteala pentru faptele lui: ”pentru ca cu monastirile nu se rascumpara sangele ci mai ales ispiteste si infrunti pe Dumnezeu socotind ca facand biserici il poti impaca”.

Trasaturile morale reies, in mod indirect, din vorbele si atitudinea eroinii. Fire sensibila si miloasa, ea il roaga pe domnitor sa nu mai verse sange si sa inceteze cu amorurile. Cu profunda credinta in Dumnezeu, sotia incearca sa-l convinga aducand argumente religioase si explicandu-i ca in fata divinitatii sunt importante cinstea si omenia.

In dorinta de a ocupa tronul Moldovei si ca sa-l mixture ca pretendent la mana domnitei Ruxandra, Lapusneanul ii taiase nasul lui Joldea din care cauza acesta se retrasese la manastire. Ca sa atraga simpatia poporului prin memoria ”bunului Petru Rares”, a carui domnie era inca vie, Lapusneanul ”lua el pre fiica lui” de sotie si astfel devine domnitorul Moldovei.

Mama iubitoare si sotie devotata, domnita este ingrozita de amenintarile pe care Voda le profereaza la adresa ei si a fiului lor, avand parte de inca o suferinta sfasietoare, pentru ca este silita sa aleaga intre sot si copil, asa cum o indeamna si Spancioc: ”alege intre barbati si intre fiu”.

Eroina isi trange ”cu furie copilul la san”, cere sfatul mitropolitului Teofan cu privire la decizia pe care urmeaza sa o ia si, cu binecuvantarea acestuia, accepta sa puna otrava in pahar si sa-i dea sotului sa bea.

Principalul procedeu artistic de caracterizare a doamnei Ruxandra din nuvela ”Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi ramane insa antiteza cu Lapusneanul, prin care naratorul scoate in relief blandetea si delicatetea femeii in contradictie cu sadismul si inversunarea vindicativa a domnitorului.