Prezentarea autorului Ion Barbu si referatul poeziei ”Dupa melci”
Ion Barbu face parte dintre poetii moderni alaturi de Tudor Arghezi si Lucian Balaga. Numele sau adevarat Dan Barbilian este regasit in opera si cercetarea sa legata de domeniul matematicii. Debuteaza in literatura in revista ”Literatorul” a lui Alexandru Macedonski. In anul 1918 colaboreaza cu revista ”Cenaclul Sburatorul” a lui Eugen Lovinescu.
Creatia sa literara a fost impartita de prietenul sau Tudor Vianu in trei etape: poemul ”Dupa melci” face parte din cea de-a doua etapa a creatiei in care este evocata o lume orientala, fapt pentru care etapa este cunoscuta sub denumirea de ”balada orientala”.
Volume de poezii: ”Poezii”, ”Joc secund”.
Structura poemului: prologul partea I si partea a II-a.
Prologul este partea introductiva a unei opere literare prin care se prezinta elementele pregatitoare.
Portretul copilului in comparatie cu al fratilor lui definindu-se de ei prin insusirile mentionate ”mai rau”, ”sui”, ”hoinar”.
Referat ”Dupa melci” de Ion Barbu
Poezia ”Dupa melci” s-a publicat pentru prima data in revista ”Viata romaneasca” (mai – 1921), iar apoi a fost retiparita in acelasi an, intr-o placheta ilustrata de pictorul M. Teiusanu care, intelegand superficial textul, a provocat reactia violenta a lui Ion Barbu. Ilustrarea nepotrivita si numeroasele greseli de tipar l-au determinat pe autor sa retraga placheta de pe piata.
Tema poemului o reprezinta rostirea cuvantului si consecintele acestuia. Poemul debuteaza cu o autocaracterizare a copilului si prezentarea timpului si locului in care se desfasoara actiunea. Primavara devreme reprezinta un moment al renasterii naturii cand grupul de copii ies in natura la padure pentru a se juca.
Dintre toti, copilul se diferentiaza prin atasamentul lui fata de vietuitoarele mici. Intalnirea cu melcul este pentru copil intalnirea cu necunoscutul. Reactia lui este fireasca pusa sub semnul inocentei, rosteste un cantec specific perioadei. Primul descantec exprima inocenta, credibilitatea copilului care isi dorea imediat ca melcul sa iasa din carapace.
Forta cuvantului este extinsa la nivel cosmic, iar in natura se declanseaza o vifornita. Sunt prezente de asemenea si personaje mitologice: Baba Dochia, Mos Ene si Muma-Padurii.
Prin personajul Baba Dochia autorul accentueaza agresivitatea vremii. Copilul se adaposteste in caminul calduros si isi imagineaza cum ar fi fost daca melcul ar fi cu el ”Mie gene, tie cornul drept, cel stang, binisor, pe cand se grand, lemne-n crang, mecl natang”.
In partea finala copilul reintors in padure descopera melcul mort, iar descrierea acestuia exprima suferinta prin care a trecut. Imaginea lui il face pe copil sa constientizeze ca a gresit, semnificative fiind versurile ”Ai crescut in vorba mea, prefacuta… ea glumea”.
Plansul exprima pareri de rau la copil. Prin aceasta forma el incearca zadarnic sa anihileze efectul distrugator al cuvantului si implicit sa refaca starea de echilibru initial.
Poemul se finalizeaza cu reluarea aceluiasi cantec, autorul sugerand prin repetarea acestor versuri ideea ca imaginea si suferinta melcului au raman in mintea copilului. Joaca sa nevinovata devine astfel o experienta pentru cunoasterea propriei sale persoane. De fapt, copilul trece de la inocenta, naivitate la constientizarea si parerea de rau fata de ceea ce a facut.