La Vorbitor

blog de la vorbitor

Tag: Ion Barbu

Comentariu – RIGA CRIPTO SI LAPONA ENIGEL – ION BARBU

RIGA CRIPTO SI LAPONA ENIGEL
ION BARBU

Idei principale:
-Poezia este o balada, dupa parerea lui Marin Mincu, balada ca specie lirica faciliteaza saltul romantismului in ermetism conducand catre un romantism gnomic. Avand o epica restransa, balada foloseste simbolurile apeland la cunoasterea originala, ele fiind arheotipurile lui Platon care nu pot fi relevate decat initiatilor. Astfel, creatia insasi este insotita de avertismente dar si de posibile chei de descifrare.
-Balada are menirea de a comunica incifrat o experienta, ea foloseste toata recuzita: menestrelul, natura insasi (armonie si cadru al cantarii), aventura pe care o presupune repetarea cantecului astfel se explica rama poemului, o introducere cu multiple functii asezata inaintea povestii baladesti propriu-zise
-Cea mai cunoscuta interpretare porneste de la formula prin care Barbu insusi si-a definit balada ca “Luceafar intors sau rasturnat”. Nicolae Manolescu arata punctele comune ale celor doua creatii:
– Motivul aspiratiei teluricului completat de “Botezul apolinic al soarelui”
-Dialogul dintre cei doi actanti dar si puterea de patrundere a chemarilor sau a incantatiilor
-Temerea celui chemat
-Imposibilitatea nuntii
-Corespondenta dintre “muzica sferelor” la Eminescu si descantecul popular la Barbu.



O a doua posibila interpretare propune o viziune asupra cunoasterii umane, altfel spus o replica moderna a proiectiilor renascentiste. Nunta reprezinta comunicarea omului cu misterul existentei iar Barbu o descrie ca pe o calatorie interioara, e un fel de peregrinare spirituala a sufletului.
-Atributele personajelor lirice-
-Riga Cripto-
– locul in care traieste = padurea care sugereaza lumea
-Elementele primordiale, apa si pamantul parca se afla in faza haotica de dinaintea creatiei
-Prima treapta a lumii este cea vegetala reprezentata de bureti, ghiocei, toporasi, lume vegetala ce il are drept suveran pe Riga Cripto
-Vrajitoarea Minatarca este pazitoarea lacului sacru si a unei taine supreme (posibil imortalitatea)
-Atributele lui Cripto sunt scoase in evidenta odata cu acuzatia formulata de celelalte buruieni: sterp, naravas, refuzul infloririi
-Existenta unor verbe precum: barfeau si ocarasca fac trimitere la un nivel degradat al limbajului cu forme violente chiar agresive “ghiocii” desemneaza primele flori ale primaverii, flori rostitoare ale reinceperii ciclului vegetal, insa numele florilor este contaminat ca forma amintind de ghioc folosit in practicile magice ale ghicitului
-Toporasii intaresc prin culoarea lor simbolul sumbru deoarece culorile violet, alb sunt culori ale mortii in mentalitatea arhaica
-Buretii joaca rolul de umanitate pe care este proiectata regalitatea lui Cripto
-Cripto duce o existenta suspendata, existenta ce este conditionata de chiar locul sau in univers
-Numele Cripto inseamna “Cel tainuit” si contine aceeasi sugestie a unei naturi care stagneaza precum cea a melcului, un motiv des intalnit al altor creatii apartinand lui Barbu.
-Lapona Enigel-
-Fara o trimitere directa numele de Enigel a suscitat totusi doua interpretari diferite datorita sonoritatii sale nordice, pe de o parte trimite la numele raului Ingul iar pe de alta parte trimite la un vechi nume baladesc, germanic, Enite
-Lumea Laponei este taramul racelii, al apei, element primordial
-Epitetul “urgisita” dezvaluie fie exilul fiintei umane, fie blestemul ce apasa asupra unui intreg tinut supus prin inghetarea unui cataclism pedepsitor
-Atributele Laponei sunt de o potriva ratiunea dar si afectul, ea realizeaza o sinteza a fiintei superioare odata cu drumul pe care il parcurge de la Nord catre Sud. Acest drum al initierii contine la randul sau o dubla sugestie:
a) O pendulare de tip trans transhumanta ce se desfasoara in concordanta cu ritmurile cosmologice si cu viata pastorala (aminteste vag de tiparul mioritei)
b) O expeditie singulara de salvare a elementelor ramase vii sau viabile din lumea ei
-Intalnirea dintre cei doi protagonisti-
-Lumea vegetala exercita asupra Laponei o actiune magica
-Lacul (poiana), timpul (noaptea), starea (somnul si visul) o ajuta pe Lapona sa isi actualizeze disponibilitatile de fiinta primordiala
-Ipostaza onirica a lui Cripto accentueaza si mai mult ideea de sterilitate. Riga span, este insotit de batran vegheaza la perpetuarea starii de increat.
-Sunt asezate in contrast doua principii antitetice foarte puternice. Principiul feminin, cel purtator de viata, si cel masculin marcat de sterilitate.

PARALELĂ ÎNTRE “LUCEAFĂRUL” ȘI “RIGA CRYPTO ȘI LAPONA ENIGEL”

“Luceafărul” de Mihai Eminescu și “Riga Crypto și lapona Enigel” de Ion Barbu. Primul surprinde iubirea imposibilă dintre o fată de împărat și un astru.

Prin surprinderea a două ființe aparținând unor lumi diferite (reală și fantastică) textul se pretează la comparația cu alte două capodopere ale literaturii române:

Problematica geniului este dezbătută de poet din perspectiva filozofiei lui Schopenhauer. Potrivit teoriei filozofului german, cunoașterea lumii este accesibilă numai omului de geniu, singurul capabil să depășească sfera strâmtă a subiectivității și să se obiectiveze, aplicându-se exclusiv domeniul cunoașterii. Spre deosebire de el, omul obișnuit nu-și poate depăși condiția subiectivă, nu poate ieși din marginile acestui dat.

Eminescu tălmăcește artistic doctrina schopenhaueriana, înzestrându-și eroul nu numai cu atributele cunoașterii raționale, ci și cu o mare capacitate afectivă. Această capacitate afectiva a Luceafărului, devenit simbol al omului de geniu, este punctul generator al alegoriei în poemul eminescian. Față de împărat este pentru Hyperion nu numai obiectul cunoașterii sale, ci și iubita sa, obiectul unui pasiuni arzătoare.




Mistuitoarea sete de iubire îl determină să se hotărască la sacrificiu: abandonarea condiției sale de ființa nemuritoare.

Izolat prin calitățile sale excepționale, Hyperion – geniul va rămâne “nemuritor” prin forța gândirii, dar “rece” în plan afectiv.

Al doilea poem, “Riga Crypto și lapona Enigel” a fost numit chiar de autorul lui drept “un Luceafăr întors”, deoarece ființa superioară este de această dată feminină, iar cea inferioară-masculină.

Poemul este o alegorie a incompatibilității dintre regnuri. Riga Crypto și lapona Enigel nu pot “nunti”, ființele lor sunt irenconciliabile, aspirațiile nu coincid. Regele-ciupercă tinde să pătrundă în lumea laponei, smulgându-se dintr-un orizont limitat, din “teluricul său trai”; fata aspiră spre Soare, spre spațiul luminii, nelimitat. În lunga călătorie spre Soare, întâlnirea cu riga Crypto e doar o capcană pe care o ocolește cu luciditate. Crypto și Enigel sunt simboluri ale unui sistem polarizat în care contrariile se atrag, dar contactul este imposibil, datorită structurii incompatibile a celor două personaje. Pentru Crypto, ieșirea din “cerul lui strâmt”, ca să folosim o expresie eminesciană, înseamnă mutația dintr-un regn în altul, adică moartea. Pentru Enigel, aspirația spre Soare, spre spiritualitate, e o firească evoluție spre un tel mai înalt a chiar ființei umane, pentru că numai ea are “fântâna-n piept”, adică posibilitatea de reflectare, deci numai ea are conștiință prin care omul își depășește marginile fatale ale propriei sale zidirii fizice. Pentru ființele inferioare, “pahar e gândul, cu otravă”, “ca la nebunul riga Crypto”, aspirând să-și depășească condiția prin iubire, a intrat în spațiul ucigător al Soarelui. Riga devine o ciupercă otrăvitoare, finalul fiind o subtilă așezare în legenda a destinului plantelor otrăvitoare care ar fi ființa alienate, “nebune”, doborâte de o aspirație mult prea mare față de mărginita lor putere.

Totuși, drama este a lui Enigel, nu a lui Crypto. Aceasta apare în visul ființei superioare, este deci problema ei, reprezintă tentația sau tot ceea ce stingherește omul în aspirația lui spre înalt.

Deși tema este comună, ca și motivul visului, cele două opere sunt diferite prin manieră de abordare, care se pretează unor curente literare diferite: romantism și modernism.

© 2019 La Vorbitor

Theme by Anders NorenUp ↑