blog general

Month: October 2022 (Page 1 of 4)

De ce Plumb este o poezie simbolistică?

Bacovia este cunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari poeți ai României. Operele sale au reușit să stârnească mari controverse în lumea criticilor literari. Poezia „Plumb” marchează debutul lui George Bacovia în lumea literară.

Aceasta aparține simbolismului. Acest curent literar renunță la elemente dramatice și epice. Se optează pentru lirica realizată prin sugestii, aluzii, analogii și corespondențe.

Așadar, opera „Plumb”, refuză ideile clare, tema și viziunea autorului fiind exprimată prin intermediul unor termeni vagi, a unor stări sufletești neclare. Simbolismul se caracterizează prin melancolie, dezgust,  nevroză și prin anxietate.

Tema și viziunea „Plumb”

Bacovia reușește să întruchipeze în poezie tema poetului ce trebuie să trăiască într-o societate meschină. Este neînțeles, lumea fiind superficială, neputând să aprecieze arta la adevărata ei valoare.

Întreaga idee transmite o stare de melancolie, solitudine a poetului ce se simte cu totul încătușat de tristețe. Poetul este sufocat de lumea înconjurătoare, fără vreo soluție de evadare.

Astfel, „Plumb” devine o artă poetică pentru George Bacovia. Așadar, viziunea despre lume a autorului este menirea sa în univers, misiunea artei ce o creează. Totul este exprimat printr-un limbaj particularizat, Bacovia folosindu-se de simboluri.

La rândul său, titlul este un simbol, „Plumb”. Acesta are corespondent în natură metalul greu și închis la culoare. În poezie, el sugerează stări sufletești:

  • Greutatea – apăsarea sufletească;
  • Culoarea – monotonia, angoasa;
  • Maleabilitatea – dezorientarea, labilitatea psihică;
  • Sonoritatea surdă a cuvântului – închiderea spațiului existențial, lipsit de soluții de ieșire.

Catrenele poeziei „Plumb”

Întreg textul este structurat pe catrene. Așadar, prima strofă este o simbolistică a spațiului închis, apăsător în care poetul este forțat să trăiască. Acest mediu poate fi societatea, propria viață, propriul suflet, casa sau destinul său.

Sunt prezente simbolurile din câmpurile semantice ale elementelor funerare:

  • „sicriele de plumb”;
  • „cavou”;
  • „funerar veștmânt”;
  • „coroanele de plumb”.

Toate trimit spre iminența morții. Verbul debutant este „dormeau”, fiind o metaforă a morții, simbolizând sfârșitul iminent. Cuvântul plumb sugerează apăsarea sufletească și neputința poetului de a scăpa.

Strofa a doua prezintă spațiul interior poetic, prin prisma sentimentului de iubire, unde se sugerează disperarea poetului „strig”, prins într-o liniște morbidă „stăm singur lângă mort”.

Aici, spre deosebire de alte specii literare, dragostea este rece, lipsită de împlinire „atârnau aripile de plumb”. Așadar, poezia este o confesiune lirică, în care Bacovia își exprimă stările sufletești prin mărcile persoanei I singular și prin intermediul sintagmei „stăm singur”.

Cromatica este doar sugerată, prin intermediul elementelor cromatice specifice funerarilor: veștminte, coroane, plumb și flori. Ritmul poeziei este iambic, dominând poezia.

La nivel fonetic, vocalele închise sunt predominante „o”, „i”, „u”. Au rolul de a reda sentimentul de vid interior. Versurile au o măsură fixă, de zece silabe, iar rima este îmbrățișată. Aceste două elemente contribuie în plus la ideea de închis, de spațiu fără ieșire.

Majoritatea verbelor folosite în poezie sunt la imperfect, fapt ce sugerează prelungirea stării la infinit. Verbele „am început” și „să strig” sunt singurele care diferă, marcând starea conștientă a eului liric ce simte dramaticul din jurul său.

Caracterizare Iona din opera lui Marin Sorescu

În piesa de teatru postbelică, „Iona”, accentul nu este pus pe acțiune, ci pe stările sufletești ale protagonistului Iona. Acesta este un personaj simbolic, căruia i se ia dreptul de a-și alege propriul destin. Vom oferi informații în acest articol despre caracterizare Iona.

„Iona” este o parabolă dramatică, în care eroul este de fapt un simbol al modernității, mai exact al spiritualității moderne, omul fiind devastat de întrebările fundamentale ale condiției umane.

Tema este singurătatea, dublată de revoltarea omului modern asupra propriului destin, dar și de problematica existenței unui așa-zis „liber arbitru”. Titlul este semnificativ.

Acesta înfățișează numele personajului principal. Este alcătuit dintr-un substantiv propriu „Iona”, făcând trimitere spre personajul biblic cu același nume.

Întreaga piesă este alcătuită din 4 tablouri. Fiecare în parte prezintă etapele prin care protagonistul trece. Indicii de spațiu și de timp au valori simbolice. Spațiul fiind metaforic, iar timpul este atemporal, reliefând stările sufletești ale lui Iona.

Statutul personajului Iona

Personajul principal este „Iona”, un personaj eponim. Marin Sorescu l-a creat ca fiind un „personaj-idee”. Reprezintă un pescar aflat într-un moment în care își dorește să scape de lanțurile destinului.

Iona aspiră la libertate. Caracterizare Iona este un simbol, nu un individ. Personajul este alegoric, constrâns de limitele sale umane: „Toți ne naștem morți”, „Trupul e închisoare a sufletului”.

Personajul principal Iona este întruchiparea omului modern ce se luptă cu problema singurătății. Aceasta este amplificată de nedumerirea existenței unei divinități.

În primul tablou al operei, Iona este surprins pierzându-și ecoul. El vede întâmplarea ca fiind un „semn rău”. Însuși autorul, Marin Sorescu afirmă „Cred că lucrul cel mai îngrozitor din piesă e când Iona își pierde ecoul.”.

Caracterizare Iona directă

Caracterizarea directă a lui Iona este reprezentată de notațiile autorului. Acesta prezintă drama existențială a protagonistului, omului modern. Personajul este descris prin cuvintele:

  • „explicativ”;
  • „înțelept”;
  • „uimit”;
  • „vesel”;
  • „curios”;
  • „nehotărât”.

Fiecare tablou este o reprezentare a altei etape evolutive a protagonistului. Așadar, personajul îmbătrânește, iar în tabloul 4 se realizează un portret fizic: „La gura grotei răsare barba lui Iona”.

Trăsătura sa definitorie este singurătatea. În tabloul trei, Iona face un gest în disperare. Scrie un bilet cu propriul sânge, după ce și-a tăiat o bucată de piele din podul palmei. Încearcă să-l trimită, asemenea celor naufragiați, însă ironia face ca biletul să se întoarcă tot la protagonist.

Finalul îl surprinde pe Iona în postura de erou, după ce a reușit să taie burta ultimului pește. Libertatea la care visa protagonistul nu este însă cu putință, deoarece orizontul i se arată a fi tot o burtă de pește.

Iona consideră că singura cale prin care poate să se salveze de lanțul nesfârșit de burți este tăierea propriei burți. Așadar, Iona își spintecă propria burtă: „Tot eu am avut dreptate. Am pornit-o bine, dar drumul, el a greșit-o! Trebuie s-o ia în partea cealaltă.”.

Ca și o concluzie, Iona este personajul singuratic, exponent al unei conștiințe ce aspiră la un spațiu dincolo de cenzura transcendentală. El își dorește libertate deplină, să depășească condiția umană ce este supusă vieții și morții.

Așadar, Iona este un personaj cu totul memorabil, ce a reușit să impresioneze puternic publicul larg.

„Moara cu noroc” – Tema și viziunea

„Moara cu noroc” este o nuvelă realist-psihologică. A fost scrisă de către Ioan Slavici, fiind unul dintre marii clasici. A apărut în anul 1881.

Opera a fost publicată în volumul „Novele din popor”. Aparține genului epic, fiind relatată în proză, cu un număr mediu de personaje, având un fir epic unic.

„Moara cu noroc” este o reprezentare a satului ardelenesc, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Întreaga acțiune se petrece între două sărbători religioase:

  • Sfântul Gheorghe;
  • Săptămâna Patimilor.

Care este tema nuvelei Moara cu noroc?

Întreaga nuvelă relatează dezumanizarea personajului principal, datorită dorinței adânci și acerbe de avuție. Personajul principal este Ghiță, ce trece atât printr-un conflict exterior, cât și un conflict interior.

Conflictul personajelor este unul cu totul complex. Acesta este de două tipuri:

  • Social – este reprezentat prin dorința protagonistului, Ghiță, să-și depășească situația financiară, prin intermediul sistemului capitalist;
  • Psihologic – predominant în operă; este redat prin trăirile și dorințele lui Ghiță, cele de a se îmbogăți peste noapte, fără nici un fel de efort, rămânând în același timp un om cinstit și fericit alături de familia sa.

Personajul principal este un personaj realist, complex. Întreaga acțiune se desfășoară în jurul său. Este cel ce intră în relații cu fiecare personaj în parte.

Frământările sale interioare sunt redate de către narator, dar și de către alte personaje: „Tu, Lică, ești om, iar Ghiță e doar o muiere îmbrăcată în haine bărbătești”. Desigur, conflictul psihologic este surprins și indirect prin acțiunile sale, dar și printr-un monolog: „Voi nu mai aveți un tată, om cinstit”.

Protagonistul are o soție, pe Ana. Împreună au doi copii. Aceștia locuiesc cu bunica copiilor, mama Anei. La început, traiul lor este modest, Ghiță fiind cizmar. Acesta este tipul labilului, lăsându-se prostit de către Lică Sămădăul. Toată încrederea va aduce în final moartea Anei.

Care este viziunea autorului?

Este de menționat faptul că mama Anei este personajul ce prezintă concepția autorului moralist. Ea reprezintă înțelepciunea bătrânească: „…nu bogăția, ci cinstea colibei tale te face fericit”.

Finalul tragic se sfârșește tot cu ajutorul spuselor ei: „Știam eu că așa o să se întâmple, așa le-o fost dată”. Bătrâna prezintă compoziția circulară a operei.

În întreg textul apar motive și simboluri ce prevestesc moartea:

  • Răscrucea de drumuri;
  • Pământul arid, muntos;
  • Crucile de lemn putrede.

Unele dintre motive sunt:

  • Cel al morii – locul unde destinele se macină;
  • Cel al norocului – Ghiță îl transformă în ghinion;
  • Cel al focului – purificarea locului;
  • Cel al hanului – locul unde orice este posibil;

Însuși titlul este reprezentativ temei și viziunii operei. „Moara cu noroc” este o antifrază. Moara reprezintă locul unde destinele personajelor se macină, iar norocul urmează să fie transformat de către protagonist în ghinion. Totul se întâmplă la apariția lui Lică Sămădăul, cunoscut și ca tâlhar.

Printre tehnicile narative surprindem:

  • Tehnica realistă;
  • Tehnica investigației polițiste;
  • Tehnica investigației psihologice;
  • Tehnica investigației paralelismului.

Acestea fiind spuse, opera reprezintă dezumanizarea personajului principal, fiind de fapt un roman psihologic, din care cititorul poate desprinde învățături valoroase de viață.

„Iona” de Marin Sorescu – opera ce a schimbat percepția asupra teatrului

„Iona” este o piesă de teatru scrisă de Marin Sorescu. Ea a fost publicată în anul 1968, în revista „Luceafărul”. Este piesa ce reușește să schimbe fundamental concepția asupra teatrului, deoarece vine cu o propunere a unei noi viziuni dramatice.

„Iona” ilustrează modernitatea viziunii autorului, renunțând la toată recuzita mult prea complicată din teatrul clasic. Pentru a fi jucată, aceasta are nevoie doar de elemente decorative, ce au rolul de simboluri:

  • Moara de vânt;
  • Acvariul;
  • Undița.

„Iona” – o tragedie modernă

Față de perioada antică, unde adesea era reprezentat momentul unui erou ce se opune zeității, înaintând spre moartea sa, „Iona” este o tragedie modernă.

În absența unei zeități, omul modern este lipsit de dumnezeu, divinitate și credință. Omul modern resimte imposibilitatea absurdului de a reconfigura viața.

Acest fapt, conduce spre dorința omului modern de a învinge absurditatea prin găsirea unui sens, salvându-și viața. În operă, această încercare este sortită eșecului.

Constituie absurditatea omului modern: a face parte dintr-o existență absurdă, într-o lume cu totul absurdă, în care nu te poți feri sau salva de absolut nimic.

„Iona” este o parabolă. Ea descrie condiția omului modern utilizând simboluri. Marin Sorescu a scris această operă cu ajutorul influențelor biblice. În textele biblice, regăsim elemente din parabolă:

  • Numele personajului principal, ce alcătuiește și titlul;
  • Condiția de pescar;
  • Faptul că a fost înghițit de un chit.

În rest, textul ia o direcție metafizică, nu direcție teologică. Tema definește problema singurătății omului modern.

Singurătatea vine la pachet cu toate celelalte probleme pe care omul modern trebuie să și le rezolve, indiferent de momentele vieții. În primul tablou, Iona poate fi surprins pierzându-și ecoul. Toată această scenă este un simbol, reprezentând înstrăinarea de sine.

„Gata și cu ecoul meu…./ Nu mai e, s-a isprăvit./ S-a dus și ăsta./ Semn rău”. Întreaga scenă pare să-i anuleze existența, însă singurătatea îl decuplează pe protagonist de la divinitate.

„Iona” – omul modern și problema divinității

Protagonistul pune sub semnul întrebării existența unei divinități, raportându-se la aceasta într-o manieră existențialistă. Așadar, omul modern consideră că Dumnezeu ori nu există, ori este o ființă absentă, neinfluențându-și creația sub nici un fel.

Așadar, Iona consideră că omul este singur în lume, neputând fi salvat de problemele sale. Iona ar fi putut scăpa de izolare. Este surprinsă trecerea a doi pescari, moment în care Iona încearcă să dialogheze, însă fără rezultat.

Iona este cel ce înfățișează omul modern, întruchipând într-o manieră alegorică singurătatea și căutările. Întreaga operă este o dramă existențială a omului modern, ce începe să se îndoiască de existența unui creator.

Piesa conține 4 tablouri, în care personajul creat după modelul biblic, este surprins într-un monolog, relatând tema singurătății. Această temă se grefează pe o supratemă, cea a ființei umane, aflată într-o luptă continuă cu propriul destin, dat de către un creator absent.

Așadar, Iona încearcă să înțeleagă cine este, prin definirea lucrurilor fundamentale:

  • Familia;
  • Lumea;
  • Existența socială.

Însă, anamneza, de care protagonistul are atâta nevoie, se produce doar în momentul în care Iona strigă: „Ionaaaa!…./ De fapt, Iona sunt eu”.

Cele trei tipuri de materiale din interiorul unei truse de prim ajutor auto

Soferii din Romania sunt obligati sa detina in interiorul masinii o trusa de prim ajutor auto pentru a putea circula legal pe drumurile publice. Este important ca aceasta sa contina elementele specificate prin lege si sa fie valabila. Perioada de valabilitate a truselor de prim ajutor care pot fi achizitionate de pe piata, in Romania, este de 4 – 5 ani.

Pentru fiecare sofer este important sa stie si ce contine o trusa de prim ajutor pentru a intelege importanta detinerii acesteia. Afla din acest articol ce contine trusa din masina ta si de unde poti achizitiona o trusa completa, certificata RAR si valabila pentru cat mai mult timp, precum si consumabilele aferente!

Ce se afla in interiorul trusei de prim ajutor auto

Orice autoturism care circula pe drumurile publice din Romania trebuie sa fie dotat cu o trusa de prim ajutor auto. Obligativitatea detinerii unei astfel de truse este stabilita prin codul rutier, iar lipsa unei truse valabile se pedepseste cu amenda contraventionala. Este important ca trusa utilizata sa fie certificata RAR. Pentru ca acest lucru sa fie posibil, este necesar ca aceasta sa contina trei categorii de elemente foarte importante. Iata care sunt acestea!

Materiale sanitare – acestea sunt accesori de baza care sunt utilizate in acordarea de prim ajutor. Este vorba despre o rola de leucoplast cu dimensiuni minime de 2,5 m x 2,5 cm, patru plasturi pentru pansament rapid, cu dimensiuni minime de 6 x 10 cm si 5 pachete a cate 25 de bucati de comprese de tifon, sterile, cu dimensiuni minime 10 x 8 cm. Tot in acasta categorie se incadreaza si patru bucati de fasa tifon, de dimensiuni 5 cm x 4 m (doua bucati) si 10 cm x 4 m (doua bucati). De asemenea, este necesar ca trusa sa mai contina si doua bucati de bandaj nedeformabil, triunghiular cu doua laturi de minimum 80 cm, o fasa elastica 5 x 4 m, doua perechi de manusi de unica folosinta si patru bucati de pansament steril absorbant.

Instrumentar – din categoria obiectelor de instrumentar fac parte dispozitivul intermediar dedicat resporatiei gura la gura si foarfeca cu varfuri boante. Aceasta din urma trebuie sa aiba o lungime de 14 – 20 cm. Este necesar sa existe in trusa de prim ajutor auto cate o bucata din ambele tipuri de instrumente.

Materiale diverse – este vorba despre sase ace de siguranta, o folie de suprafietuire izoterma de dimensiuni 2,1 x 1,6 m, lista elementelor continute de trusa si o brosura cu instructiuni de prim ajutor. Aceasta din urma este esentiala, pentru ca ofera indicatii pretioase persoanelor care sunt puse in situatia de a acorda primul ajutor, fara sa fie pregatite in acest sens.

Pe Vesta-MagazinOnline.ro gasesti mai multe variante de truse prim ajutor auto. Aceste variante difera doar prin culoarea lor, care poate sa fie albastru, negru, portocaliu, gri, alb, rosu sau galben. Trebuie sa stii ca nu exista vreo obligatie legala, cu privire la culoarea pe care sa o aiba trusa. Important este ca aceasta sa fie valabila in permanenta si sa contina instrumentele de prim ajutor si indicatiile necesare, pentru ca acestea sa poata fi utilizate la nevoie de catre oricine!

Lista completa a documentelor de care ai nevoie pentru a obtine fiscalizarea casei de marcat

Casa de marcat este un echipament foarte important pentru orice agent economic sau firma care presteaza servicii sau vinde produse. Pentru a putea fi utilizata in conditii optime, casa de marcat trebuie intai achizitionata, iar apoi autorizata in vederea utilizarii. Procesul de autorizare poarta denumirea de fiscalizare, in cazul caselor de marcat.

In vederea obtinerii autorizatiei de functionare pentru un astfel de dispozitiv, este necesara intocmirea unui dosar care trebuie sa contina in mod obligatoriu o serie de acte. Afla din acest articol care este lista completa a documentelor care trebuie incluse in dosar si cum poti rezolva rapid si fara complicatii intreg procesul.

De ce acte ai nevoie pentru fiscalizarea casei de marcat

Pentru fiecare model de casa de marcat care se va utiliza in cadrul unei afaceri, este necesar sa se intocmeasca un dosar de fiscalizare. Acesta se depune la sediul D.G.F.P. (Directia Generala a Finantelor Publice) din judetul in care se afla punctul de lucru sau din Bucuresti.

Trebuie sa stii ca documentele se pot depune de catre reprezentantul legal al firmei sau de un angajat care isi poate dovedi acest statut prin legitimatie de salariat si copie dupa cartea de identitate, contract de mucna sau adeverinta eliberata de catre firma. In plus, are dreptul de a depune dosarul si o persoana care nu este angajata a firmei, daca este imputernicit sau administrator delegat. Iata ce acte sunt necesare:

  • Copie dupa CUI;
  • Copie dupa CIF, daca este cazul;
  • Copie dupa rezolutia O.R.C si certificatul constatator
  • Copie dupa Cartea de identitate a administratorului;
  • Cerere tip pentru eliberarea numarului de ordine a seriei fiscale,  in doua exemplare;
  • Stampila societatii.

De asemenea, sunt necesare si documente oferite de catre firma de la care achizitionezi casa de marcat. Este vorba despre:

  • Copie dupa factura prin care se dovedeste achizitionarea casei de marcat;
  • Copie dupa certificatul de garantie al aparatului;
  • Copie dupa P.V. de sigilare a casei de marcat;
  • Copie dupa avizul de service si de distributie pentru casa;
  • Cum poti rezolva totul fara complicatii.

Daca vrei sa eviti drumurile inutile facute pana la D.G.F.P. de care apartine afacerea ta, ai posibilitatea de a apela la o companie specializata in oferirea de servicii de fiscalizare a caselor de marcat. O astfel de firma dispune de profesionisti cu deosebita experienta in acest domeniu, care vor fi capabili sa puna la punct toate formalitatile, in numele tau.

Este vorba despre intocmirea dosarului care sa contina toate documentele obligatorii. Cu ajutorul unui dosar corect pus la punct din prima, ai toate sansele sa te alegi cu o casa de marcat autorizata in vederea utilizarii.

Intocmirea gresita a dosarului va atrage dupa sine respingerea sa, iar acest lucru poate sa provoace intarzieri in activitatea afacerii tale. Pe TehnicaFiscala.ro gasesti toate informatiile despre acest proces si poti afla mai multe si despre cum se pot ocupa profesionistii din domeniu pentru el, in locul tau.

Tot de pe site poti achizitiona si cele mai moderne si performante modele de case de marcat. Este foarte avantajos sa colaborezi pentru fiscalizare cu aceeasi echipa de la care achizitonezi casa de marcat, pentru accelerarea procesului de intocmire a dosarului. Fii inspirat si rezolva rapid problema autorizarii casei tale de marcat, fara drumuri inutile si fara dureri de cap!

„O scrisoare pierdută” – relația dintre Ștefan Tipătescu și Zoe Trahanache

În comedia „O scrisoare pierdută”, scrisă de I.L.Caragiale, adevăratul cuplu este reprezentat de către Ștefan Tipătescu și Zoe Trahanache. Tipătescu este tipologia donjuanului, fiind un stâlp al puterii, adică prefectul județului.

Acesta este foarte bun prieten cu Zaharia Trahanache. Însă, o iubește în secret pe soția sa, Zoe Trahanache. Zoe este o femeie cochetă din înalta societate, tipologia adulterinei. Ea este soția lui Zaharia Trahanache, dar și amanta lui Ștefan Tipătescu. Știe să-și impună propriile decizii atât asupra soțului, cât și asupra amantului.

Legătura dintre Ștefan Tipătescu și Zoe Trahanache

Tipătescu nu este un personaj chiar atât de comic. Este un personaj educat, însă impulsiv. Acesta este descris de către Zoe prin următoarea frază: „E iute! N-am cumpătat. Altminteri bun băiat, deștept, cu carte, dar iute! Nu face pentru un prefect!”.

Tipătescu este de fapt cel ce trăiește o dramă, împărțind femeie pe care o iubește cu alt cineva, sacrificând totodată o carieră promițătoare în București.

Pe de altă parte, Zoe este o femeie stăpână pe sine, în ciuda aparențelor, a văicărelilor. Relația celor doi amorezi este scoasă în evidență prin dorința donjuanului de a fugi departe alături de iubita sa.

Așadar, el este gata să renunțe la tot pentru ea. Zoe, fiind mai rațională, îi refuză nebunia lui Tipătescu. Pentru ea este mai importantă poziția socială, de primă doamnă: „Ești nebun? Dar Zaharia? Dar poziția ta?!”.

O altă imagine ce scoate în evidență relația celor doi este cea de la finalul piesei, unde Zoe devine fermecătoare, spunându-i lui Nae Cațavencu „Eu sunt o femeie bună… am să ți-o dovedesc”. Întreg finalul comediei aduce împăcarea adversarilor, Zoe redevine prima doamnă, iar Tipătescu rămâne în umbra sa ca și înainte.

Elementele ce scot în evidență relația dintre cele două personaje

Însuși titlul comediei prezintă relația dintre cele două personaje, „O scrisoare pierdută”. Acesta prezintă laitmotivul operei. Reprezintă de fapt un eveniment banal, ce răstoarnă cu totul lumea politică.

Nae Cațavencu se folosește de scrisoarea de dragoste a lui Tipătescu pentru Zoe, pe post de mijloc de șantaj. Întreg textul este construit sub forma unor schimburi de replici între personaje, având:

  • Primul act – 9 scene;
  • Al II-lea act – 14 scene;
  • Al III-lea act – 7 scene;
  • Al IV-lea act – 14 scene.

Scrisoarea celor doi este un suprapersonaj. Zoe, alături e Tipătescu, încearcă să facă tot posibilul ca scrisoarea să nu fie publicată de către Nae Cațavencu.

Cei doi formează un triunghi amoros, deoarece Zoe este soția lui Zaharia, cel mai bun prieten al donjuanului. Cei doi se iubesc pe la spatele acestuia, însă Zaharia știe totuși ceva, lăsându-i pe cei doi să-și continue relația „în secret”.

Acestea fiind spuse, relația dintre cele două personaje, Ștefan Tipătescu și Zoe Trahanache, din opera „O scrisoare pierdută” este un exemplu perfect ce ilustrează cuplul societății secolului XIX.

Relația personajelor este volatilă. Se schimbă în funcție de evenimentele politice din jurul lor. Aceștia formează un triunghi amoros, fiind reprezentarea perfectă a moravurilor burgheziei din perioada contemporană autorului.

Povestea lui Harap Alb – Caracterizarea – partea a V-a

În „Povestea lui Harap Alb” sunt folosite modalitățile de caracterizare directă și indirectă, ca și mijloace de caracterizare ale personajului principal, Harap Alb.

Caracterizarea directă – Povestea lui Harap Alb

Caracterizarea directă este realizată prin intermediul personajelor și a naratorului. Așadar, încă de la început, naratorul îl caracterizează pe protagonist ca fiind unul dintre fii craiului, mezinul familiei.

Chiar dacă nu este precizat nicăieri, este de la sine înțeles că statura sa de mezin va fi de fapt o consecință a neascultării sfaturilor tatălui. Tot prin prisma naratorului, cititorul află că Harap-Alb este milostiv:

  • „fiul craiului, boboc în felul său…”;
  • „naiv”;
  • „credul”.

Mai este caracterizat direct și de către Sfânta Duminică:

  • „luminate crăișor”;
  • „slab de înger”;
  • „mai fricos decât o femeie”;
  • „găină plouată”.

Calul, cel mai bun prieten al lui Harap Alb, are puterea supranaturală de a vorbi. Astfel, și el îl va caracteriza direct pe crăișor: „nu te știam așa de fricos”.

Spânul spune „pentru vrednicia lui mi l-a dat tata”. Așadar, acesta îl consideră vrednic de cele mai grele probe.

Caracterizarea indirectă

Caracterizarea indirectă a lui Harap Alb este foarte amănunțită. Caracterul său este scos la iveală prin intermediul acțiunilor și vorbelor sale. Părțile mai ascunse ale sufletului protagonistului sunt scoase la iveală în cadrul probelor.

Prima probă pe care o trece este cea a milosteniei. Aici, Harap Alb își dovedește bunătatea. El dă pomană unei femei sărace și bătrâne, care era de fapt Sfânta Duminică. Făcând o faptă bună, el va fi recompensat cu sfaturi de nădejde.

Caracterizarea indirectă mai este realizată și prin numele său „Harap-Alb”, ce este un oximoron:

  • Harap = slugă;
  • Alb = pur.

Limbajul și faptele sale îl definesc: „ca tovarăș, era părtaș la toate, și la pagubă și la câștig, și prietenos cu fiecare pentru că avea nevoie de dânșii, în călătoria sa la Împăratul Roș”.

Acesta ocolește nunta furnicilor, punându-și în pericol viața. Dragostea oferită pentru furnici și albine îi va aduce ocrotire din partea lor atunci când va intra în primejdie. Pentru acestea a trecut prin apă și a deviat de la drum pentru a le construi un adăpost.

Așadar, eroul știe cum să se comporte cu ființele din jurul său: calul, albinele, cele cinci ajutoare, fata Împăratului Roș, Sfânta Duminică, primind ajutor din partea tuturor.

Acesta dă dovadă de vitejie si prin intermediul probelor. Este un personaj atipic, un erou diferit față de cei prezenți în alte basme. Harap-Alb este o reuniune a calităților și defectelor omenești. Dă dovadă de inteligență, de înțelepciune, dar și de frică, fiind un personaj complex.

Spre deosebire de alte basme, acesta evoluează prin intermediul probelor la care este supus pe tot parcursul inițierii sale ca și om matur. Prin tot ce face el reușește să atragă admirația oamenilor din jur.

În concluzie, Harap Alb este un personaj atipic unui basm. Din această cauză, Povestea lui Harap Alb este și astăzi definitorie pentru literatura română. Viața personajului poate fi transpusă în realitate. Înainte ca omul să-și gospodărească propria familie și casă, acesta trebuie să învețe din tainele greutății vieții sale.

Ghiță – protagonistul nuvelei „Moara cu noroc”

În nuvela „Moara cu noroc”, Ghiță este personajul principal, realist. Acesta este un erou tipic, pus într-o situație tipică, fiind de fapt tipul cârciumarului ce a ajuns să fie dominat de către dorința de a avea mulți bani, într-un timp scurt.

Lăcomia este o trăsătură definitorie ce marchează dezumanizarea protagonistului. Ghiță este un personaj rotund, dar și complex. Reprezintă simultan tipul țăranului naiv și doritor de mai bine.

Aspirația îi creează o obsesie, devenind principala cauză a conflictelor psihologice și sociale. Întregul său statut moral, dar și social se schimbă pe parcursul operei. El se abate de la norma morală: „omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, bogăția și liniștea colibei tale te face fericit”.

Caracterizarea directă a lui Ghiță din Moara cu noroc

Trăsăturile personajului principal sunt evidențiate prin intermediul naratorului, ce îl prezintă în cele două ipostaze ale sale:

  • Cea a țăranului muncitor și familist„un om harnic și sârguitor, era mereu așezat și pus pe gânduri, se bucura când o vedea pe dânsa veselă”
  • Cea a omului dominat de puterea banilor„acum el se făcuse de tot ursuz, se aprindea pentru orice lucru de nimic, nu mai zâmbea ca înainte, ci râdea cu hohot încât îți venea să te sperii de el”;

Cele două ipostaze ale protagonistului sunt evidențiate direct și de către celelalte personaje. Cea mai importantă în viața sa este Ana, care l-a început i-a fost loială lui Ghiță, având încredere în deciziile sale: „Ghiță este un om drept și blând la fire, dar e un om cuminte și nu voiește să audă, nici să vadă, nici să știe nimic, nu voiește să ațâțe mânia oamenilor răi”.

Însă, poziția sa față de soțul ei se schimbă pe parcurs, deoarece atitudinea lui Ghiță îi amenință familia: „Ești un om netrebnic și grozav; trebuie să te fi ticăloșit tu în tine, pentru ca să îmi spui ceea ce nu crezi nici tu însuți, zise ea și se îndreaptă fără zgomot. Tu ești acela care pleacă înaintea lui ca o slugă, iar nu eu Ghiță!”

Caracterizarea indirectă

Caracterizarea indirectă se realizează prin vorbele și acțiunile sale. Acesta are o aspirație obsesivă pentru avere, fapt ce se transformă în patimă. El trece printr-un conflict exterior, cât și interior.

Protagonistul se abate de la morala enunțată la începutul nuvelei, considerând că sărăcia înseamnă lipsa demnității. Așadar, cizmarul ajunge robul banilor.

Ajunge să-și sacrifice familia, demnitatea și liniștea în favoarea banilor. El se transformă într-un om total diferit.

Personajul principal este caracterizat și prin metoda autocaracterizării. Monologul său este o metodă de apărare, victimizându-se „Ei! Ce să-mi fac? …Așa m-a lăsat Dumnezeu! …Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai tare decât dorința mea? Nici cocoșatul nu e însăși vinovat că are cocoașa în spinare.”

Întregile acțiuni ale lui Ghiță scot la suprafață incertitudini și nesiguranțe, temeri ce-l domină. Suspiciunea se instalează în sufletul lui. Spre final, Ghiță devine conștient de manipularea lui Lică.

Ultima treaptă a dezumanizării este reprezentată de crima comisă. Ghiță și-a omorât propria soție. Ghiță este omorât la rândul său, Lică se sinucide, iar întreg hanul ia foc, moment în care locul se purifică.

Modele porti metalice: fierul forjat vs aluminiul. Care este mai bun? Iata ce spun studiile de specialitate!

Pentru foarte multi proprietari de case, alegerea unei porti potrivite pentru aceasta se poate dovedi o adevarata corvoada, ca urmare a numeroaselor variante ce se pot regasi, la momentul actual, pe piata. Prin urmare, atunci cand vine vorba de calitate, modelele de porti metalice se pot dovedi cele mai eficiente din punct de vedere al pretului si al rezultatelor pozitive pe care acestea le pot oferi. Totusi, si aici exista anumite nelamuriri cu privire la materialul din care sunt create produsele respective, foarte multi oameni nestiind ce anume sa aleaga dintre fier forjat si aluminiu.

Modele porti metalice: beneficiile fierului forjat

In primul si-n primul rand, fierul forjat se bucura de cea mai ridicata durabilitate dintre toate materialele pentru porti, el putand sa faca fata cu brio impacturilor sau socurilor cu care s-ar putea confrunta. Asadar, pentru persoanele care vor sa se bucure de cel mai inalt nivel de siguranta, fierul forjat s-ar putea sa reprezinte cea mai buna alternativa disponibila. De asemenea, ca urmare a maleabilitatii sale ridicate, portile de acest tip vor putea fi personalizate in functie de preferintele fiecarui client in parte. Asadar, pentru cei care-si doresc sa obtina produse cat mai extravagante si mai detaliate, atunci fierul forjat s-ar putea sa fie ceea ce ei cauta.

Modele porti metalice: beneficiile aluminiului

Cu toate ca nu se poate bucura de aceeasi durabilitate ca si fierul forjat, aluminiul ramane totusi o alternativa cat se poate de buna atunci cand vine vorba de porti realizate din metal. In primul rand, acest material se poate bucura de o perioada de viata de foarte mare durata ca urmare a faptului ca el nu rugineste niciodata. De asemenea, ele sunt mult mai usoare ceea ce simplifica cu mult procesul de instalare al acestora. Ele prezinta un aspect mai minimalist, spre deosebire de fierul forjat, fiind alegerea ideala pentru cei care vor sa dea dovada de eleganta fara a se complica foarte mult.

In concluzie, acestea sunt beneficiile fierului forjat si ale aluminiului, ambele materiale fiind cat se poate de folositoare.

« Older posts

© 2022 La Vorbitor

Theme by Anders NorenUp ↑