blog general

Tag: Enigma Otiliei

Comentariu literar – Enigma Otiliei, de George Calinescu

Comentariu literar – Enigma Otiliei, scris de George Calinescu. Cuprinde date despre autor, titlul romanului, tema tomanului si structura romanului.

George Calinescu (1899-1965), prozator, critic si istoric literar, poet, dramaturg, eseist. Se naste la Bucuresti, unde face studiile liceale. Studiaza la Facultatea de Litere din Bucuresti, iar dupa luarea licentei obtine o bursa de studii la Roma. Sta doi ani in capitala Italiei si pe baza cercetarilor facute aici publica doua lucrari documentare.

In 1936 isi ia doctoratul cu o teza despre manuscrisul eminescian ”Avatarii faraonului TI”. Ca prozator, publica in 1933 romanul ”Cartea nuntii”, o creatie de factura lirica, un exercitiu pentru trecerea la romanul obiectiv, de tipologie, balzacian, care este Enigma Otiliei (1938).

In domeniul criticii si istoriei literare debuteaza cu ”Viata lui Mihai Eminescu” (1932), una dintre cele mai bune monografii despre poet.

Din 1945 devine profesor titular la Catedra de istoria literaturii romane moderne de la Facultatea de Filozofie si Litere a Universitatii din Bucuresti.

In ultimii ani ai vietii isi reia cursurile care se bucura de o audienta imensa. Programul clasicizant din romane – in afara celor doua, interbelice, mai publica ”Bietul Ioanide” (1953) si ”Scrinul negru” (1960) – poate fi regasit atat in poezie, cat si in teatru. Neajungandu-i un singur domeniu al creatiei literare s-a avantat in toate, in unele cu stralucire.

Enigma Otiliei

Titlul romanului – Enigma Otiliei

Initial, titlul dat de autor a fost ”Parintii Otiliei” justificand tema balzaciana a paternitatii deoarece fiecare dintre personaje doreste sa devina intr-o masura mai mare sau mai mica ”parinte” pentru Otilia. La sugestia editorului romanului primeste titlul de ”Enigma Otiliei” sugerand misterul feminin al eroinei pentru Felix Simo.

Tema romanului Enigma Otiliei (George Calinescu)

Viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului XX-lea atrenata de dorinta de a acumula cat mai mult capital financiar.

Structura romanului

Romanul este alcatuit din 20 de capitole numerotate cu cifre romane in care actiunea se desfasoara pe doua planuri. Primul plan urmareste istoria mostenirii lui Mos Costache Giurgiuveanu, iar cel de-al doilea plan formarea tanarului Felix, fiind din acest motiv un buildugsroman.

Incipitul romanului are una dintre trasaturile prozei balzaciene prin fixarea in timp si spatiu a desfasurarii actiunii romanului. Tanarul Felix, absolvent al liceului internat din Iasi vine la Bucuresti in casa lui Mos Costache Giurgiuveanu. El ajunge intr-o seara de la inceputul lunii iunie a anului 1909 cu putin inainte de orele zece. La prima lui incercare de a intra in casa tutorelui sau, acesta primeste un raspuns scurt si evaziv: ”Nu-nu-nu stiu, nu-nu sta nimeni aici”.

Dupa ce constata ca nu a gresit numarul casei se reintoare cand este intampinat de Otilia care-l introduce in camera unde membri familiei si Pascalopol erau la un joc de table. Felix face cunostinta cu cei prezenti, insa Aglaie Tulea nu ezita sa-si exprime rautatea fata de Felix si Otilia, reprosandu-i fratelui sau ca face un azil de orfani. Scena devine un prilej pentru autor de a-si prezenta personajele.

In incapere se aflau Leonida Pascalopol, Aglaia Tulea si Simion, Aurica. In jurul averii lui Mos Costache Giurgiuveanu sunt concentrate energii ale clanului Tulea cu incercarea de a tine situatia sub control. Aglae impune militareste celorlalti cum anume sa actioneze, vazand in Otilia un pericol al pierderii averii.

Ea isi iubeste copiii in functie de realizarea matrimoniala. Olimpia, fiica cea mai mare este impreuna cu Stanica Ratiu, iar atentia ei se indreapta spre Titi, fiul cel mai mic. Aurica iese din sfera preocuparilor ei intrucat nu reuseste sa se casatoreasca desi vede in fiecare barbat un pretendent la mana ei. Ii sugereaza lui Felix sa-l mediteze pe Titi, dar urmarea sa-l apropie de Aurica.

De asemenea, ii recomanda sa-si caute de lucru in detrimentrul continuarii studiilor. Averea lui Mos Costache este insemnata, ea se compune din ce a mostenit de la mama Otiliei, din averea lui Iosif Sima, tatal lui Felix. Spatiile pe care le avea le inchiriaza pentru obtinerea veniturilor. Banii reprezentau pentru Mos Costache singura lui preocupare, de aceea modalitatile de a nu cheltui sunt dintre cele mai diverse. Din teama fara de sora lui nu o infiaza pe Otilia amanand de asemenea sa-i puna la banca o suma de bani pentru a-i asigura viitorul.

La primul atac vascular cerebral, familia Tulea se instaleaza in casa batranului fiind mai putini preocupati de starea sanatatii acestuia in comparatie cu Felix si Otilia. In discutia pe care o are cu Leonida Pascalopol, in prezenta medicului, Mos Costache isi exprima dezaprobarea fata de sora lui si intentia de a-i lasa o suma de bani Otiliei.

Cel de-al doilea atac cerebral este determinat de furtul banilor de catre Stanica Ratiu. Acesta gaseste momentul potrivit mintind-o pe Otilia ca vine Pascalopol tocmai pentru a-i oferi posibilitatea de a ramane cu batranul. Motivul invocat pentru a se retrage de catre Stanica este ca nu se simte bine si are de rezolvat probleme care tin de un proces ce urma sa fie a doua zi.

Aglae Tulea pentru inceput este preocupata de gasirea banilor si mai putin de asa-zia pregatire pentru inmormantare. Cel care castiga in aceasta competitie este Stanica Ratiu, cu banii obtinuti intra in politica despartindu-se de Olimpia si casatorindu-se cu Georgeta.

Enigma Otiliei – Roman realist modern balzacian – George Calinescu

          George Calinescu scrie un roman realist ce se caracterizeaza prin urmatoarele:

– Autorul intentioneaza sa zugraveasca o fresca sociala, mai precis mediul citadin romanesc bucurestean de la inceputul secolului XX

-Foloseste ca sursa de inspiratie propria sa viata dar se inspira din viata membrilor familiilor sale



-Creaza un univrs verosimil iar lumea reala este reflectata ca intr-o oglinda

-Naratorul este omniscient si omniprezent

-In incipit sunt prezentate coordonatele spatiale si temporale 1909 Bucuresti, este descris mediul si sunt convocate la o reuniune principalele caractere in casa lui Costache Giurgiuveanu la un joc de carti.

* Romanul lui Calinescu se incadeaza in coordonatele timpului realist, dar dincolo de aspectele general acceptate se disting cu claritate elementele moderne de inceput de secol XX si chiar anticipari ale prozei absurde (prin personajele clanului Tulea).

          Tema principala a romanului este sociala si prezinta doua componente de provenienta balzaciana:

          a) Zugraveste o fresca sociala ca un om de stiinta, ca un biolog lucid si detasat

          b) Tema mostenirii aduce in prim plan problema banului care ii confera individului demnitate si putere in raport cu semenii sai. Precum in romanele lui Balzac, majoritatea personajelor urmaresc in mod obsesiv sa intre in posesia unei mosteniri care sa le schimbe destinul.

          * Tema iubirii nu ocupa prim planul romanului dar creaza aceasta impresia deoarece dragostea este un sentiment definitoriu chiar si prin absenta ei.



          Cuplul Felix-Otilia s-a impus in constiinta publicului in categoria esecului ce este provocat din interior. Femeia se dovedeste a fi surprinzator de matura, se autodeclara frivola si inferioara barbatului. Ea se opune casatoriei chiar daca mostenirile i-ar fi asigurat un trai decent. Ea motiveaza ca nu se casatoreste deoarece i-ar frana cariera. In realitate isi apara libertatea si isi urmeaza natura.

          Cuplul Otilia Pascalopol, nu a facut cariera in ciuda simpatiei cu care a fost tratat poate si pentru ca reprezenta o imbinare a aspiratiilor amoroase ale barbatului matur indragostit aproape incestuos de o fata cu aproape 30 de ani mai tanara urmand opiniei lui Denis de Rougemont “Iubirea nu are varsta”.

          Capitolele sunt numerotate de catre autor pana la 20 si au functia de a delimita secventele dar nu cu extrema rigoare in sensul ca, de multe ori in interiorul unui capitol se trece brusc catre un plan narativ nou. Prin urmare s-ar fi putut ca numarul lor sa fie mai mare sau mai mic fara afectarea vreo unei reguli.

          Titlul romanului a fost dat de editor care a considerat ca termenul de “Enigma” este mai comercial decat “Parintii Otiliei” ce fusese initial ales de Calinescu in traditie balzaciana.

          Raportul dintre incipit si final dezvolta in maniera conotativa aspecte ce plaseaza romanul in avangarda postmodernismului. Cel putin trei secvente pot candida la statutul de incipit:

          – descrierea strazii Antim si a casei lui Giurgiuveanu,

          – secventa intalnirii lui Felix cu unchiul sau si replica absurda a acestuia “Nu sta nimeni aici”,

          -renunirea principalelor personaje in casa lui Costache, incipit specific romanului realist .

(Este ca si cum romanul ar incepe de trei ori in diverse moduri, avand o constructie insolita).

          Finalul este alcatuit din doua secvente. In deznodamant il aflam pe Felix abandonat insa epilogul ofera cititorului inocent o pseudojustificare a gestului Otiliei.

          -Balzacianismul romanului,



          -Scriitorul este istoricul moravurilor si pictorul societatii contemporane,

          -Banul este zeul suprem in societate, de aici rolul mostenirii,

          –Relatiile sociale sunt esentiale,

          -Descrierea este amanuntita si mai ales simbolica deoarece fiecare detaliu va juca un rol in povestire. Balzac spunea “dati-mi o manusa si voi reconstitui personajul” asa cum antropologul reconstituie animalul intreg plecand de la un os.

          – Aspectul unei case dezvaluie ceva din caracterul proprietarului,

          -Vestimentatia unui personaj si detaliile figurii sale sunt expresii de a fi ale omului respectiv,

          -In totdeauna imaginatia se sprijina pe documente.

© 2021 La Vorbitor

Theme by Anders NorenUp ↑