George Calinescu scrie un roman realist ce se caracterizeaza prin urmatoarele:

– Autorul intentioneaza sa zugraveasca o fresca sociala, mai precis mediul citadin romanesc bucurestean de la inceputul secolului XX

-Foloseste ca sursa de inspiratie propria sa viata dar se inspira din viata membrilor familiilor sale



-Creaza un univrs verosimil iar lumea reala este reflectata ca intr-o oglinda

-Naratorul este omniscient si omniprezent

-In incipit sunt prezentate coordonatele spatiale si temporale 1909 Bucuresti, este descris mediul si sunt convocate la o reuniune principalele caractere in casa lui Costache Giurgiuveanu la un joc de carti.

* Romanul lui Calinescu se incadeaza in coordonatele timpului realist, dar dincolo de aspectele general acceptate se disting cu claritate elementele moderne de inceput de secol XX si chiar anticipari ale prozei absurde (prin personajele clanului Tulea).

          Tema principala a romanului este sociala si prezinta doua componente de provenienta balzaciana:

          a) Zugraveste o fresca sociala ca un om de stiinta, ca un biolog lucid si detasat

          b) Tema mostenirii aduce in prim plan problema banului care ii confera individului demnitate si putere in raport cu semenii sai. Precum in romanele lui Balzac, majoritatea personajelor urmaresc in mod obsesiv sa intre in posesia unei mosteniri care sa le schimbe destinul.

          * Tema iubirii nu ocupa prim planul romanului dar creaza aceasta impresia deoarece dragostea este un sentiment definitoriu chiar si prin absenta ei.



          Cuplul Felix-Otilia s-a impus in constiinta publicului in categoria esecului ce este provocat din interior. Femeia se dovedeste a fi surprinzator de matura, se autodeclara frivola si inferioara barbatului. Ea se opune casatoriei chiar daca mostenirile i-ar fi asigurat un trai decent. Ea motiveaza ca nu se casatoreste deoarece i-ar frana cariera. In realitate isi apara libertatea si isi urmeaza natura.

          Cuplul Otilia Pascalopol, nu a facut cariera in ciuda simpatiei cu care a fost tratat poate si pentru ca reprezenta o imbinare a aspiratiilor amoroase ale barbatului matur indragostit aproape incestuos de o fata cu aproape 30 de ani mai tanara urmand opiniei lui Denis de Rougemont “Iubirea nu are varsta”.

          Capitolele sunt numerotate de catre autor pana la 20 si au functia de a delimita secventele dar nu cu extrema rigoare in sensul ca, de multe ori in interiorul unui capitol se trece brusc catre un plan narativ nou. Prin urmare s-ar fi putut ca numarul lor sa fie mai mare sau mai mic fara afectarea vreo unei reguli.

          Titlul romanului a fost dat de editor care a considerat ca termenul de “Enigma” este mai comercial decat “Parintii Otiliei” ce fusese initial ales de Calinescu in traditie balzaciana.

          Raportul dintre incipit si final dezvolta in maniera conotativa aspecte ce plaseaza romanul in avangarda postmodernismului. Cel putin trei secvente pot candida la statutul de incipit:

          – descrierea strazii Antim si a casei lui Giurgiuveanu,

          – secventa intalnirii lui Felix cu unchiul sau si replica absurda a acestuia “Nu sta nimeni aici”,

          -renunirea principalelor personaje in casa lui Costache, incipit specific romanului realist .

(Este ca si cum romanul ar incepe de trei ori in diverse moduri, avand o constructie insolita).

          Finalul este alcatuit din doua secvente. In deznodamant il aflam pe Felix abandonat insa epilogul ofera cititorului inocent o pseudojustificare a gestului Otiliei.

          -Balzacianismul romanului,



          -Scriitorul este istoricul moravurilor si pictorul societatii contemporane,

          -Banul este zeul suprem in societate, de aici rolul mostenirii,

          –Relatiile sociale sunt esentiale,

          -Descrierea este amanuntita si mai ales simbolica deoarece fiecare detaliu va juca un rol in povestire. Balzac spunea “dati-mi o manusa si voi reconstitui personajul” asa cum antropologul reconstituie animalul intreg plecand de la un os.

          – Aspectul unei case dezvaluie ceva din caracterul proprietarului,

          -Vestimentatia unui personaj si detaliile figurii sale sunt expresii de a fi ale omului respectiv,

          -In totdeauna imaginatia se sprijina pe documente.