În opera „Povestea lui Harap Alb”, scrisă de Ion Creangă, regăsim lupta dintre bine și rău. Tema este evidențiată prin intermediul relației dintre două personaje, a lui Harap Alb cu Spânul, fiind lupta dintre bine și rău, în care binele iese triumfător.
Protagonistul este personajul principal al operei, al cărui destin îi este influențat de către antagonist. Spânul este un personaj secundar, reprezentant al răului, care apare în viața crăișorului ca fiind „răul necesar” în maturizarea sa.
Așadar, relația dintre cei doi ilustrează o relație specifică unui basm. Cea mai potrivită secvență ce prezintă relația dintre cei doi este cea a botezului din fântână.
Întreg statutul social, moral și psihologic al crăișorului este influențat de către prezența spânului. Inclusiv finalul operei este definitoriu relației dintre cei doi.
Acțiunea basmului Povestea lui Harap Alb
Un element de structură important pentru descrierea relației în antiteză a celor doi este acțiunea basmului. Specia literară permite ca protagonistul, cât și antagonistul să fie descriși indirect prin deciziile și acțiunile lor.
Încă din incipit, crăișorul dă dovadă că este nepregătit pentru statutul de împărat. Acest lucru reiese din întâlnirea sa cu Sfânta Duminică, din nerespectarea sfatului părintesc și din naivitatea sa atunci când decide să aibă încredere în omul spân.
Spânul a apărut în viața personajului principal cu rolul de a-l maturiza și a-l pregăti pentru a fi împărat. Așadar, acesta este un rău necesar, de la care crăișorul va dobândi multe calități, îndreptându-și defectele.
Pe parcursul acțiunii operei, Spânul îl supune pe Harap Alb la niște probe ce necesită curaj:
- Să-i aducă salată din Gradina Ursului;
- Să-i aducă capul cerbului din Pădurea Cerbului cu nestemate;
- Să-i aducă fata Împăratului Roș.
Crăișorul i se supune după botezul din fântână Spânului, numele său fiind schimbat în Harap Alb. Așadar, pe baza cuvântului dat, protagonistul îi este loial omului spân până la finalul operei când se află adevărul datorită fetei Împăratului Roș.
Ulterior probelor prin care a fost trecut Harap Alb de către Spân, reprezentantul răului l-a făcut pe protagonist să-și însușească următoarele calități:
- Răbdarea;
- Rezistența la tentații;
- Generozitatea;
- Profunzimea;
- Sociabilitatea;
- Consecvența.
Tipologiile celor două personaje
Întregul proces conturat prin intermediul acțiunilor dezvăluie tipologiile personajelor în antiteză. Așadar, Harap Alb este un personaj rotund, ce are atât calități cât și defecte. De-a lungul întregii opere acesta evoluează, neavând puteri magice.
Faptele bune îi sunt răsplătite, iar opera se sfârșește cu încheierea procesului de maturizare a lui Harap Alb, moment în care-și recapătă statutul social inițial, chiar excelând la cel de împărat iubit de toți.
În antiteză îl regăsim pe Spân. Acesta este antagonistul operei, reprezentantul forțelor răului. Spânul este un personaj de care Harap-Alb are mare nevoie pentru a deveni vrednic de însușirea tronului.
Spânul se caracterizează prin vicleșug, mândrie, superioritate și ură, fiind chiar în stare să-l omoare pe Harap Alb atunci când este demascat.
Numele de Harap Alb i s-a atribuit tot de către Spân, fiind un oximoron ce evidențiază statutul său și latura ce l-a adus în acea situație. Acestea fiind spuse, Spânul este tipologia omului duplicitar, fiind răul necesar în viața protagonistului. Fără el, inițierea mezinului nu avea cum să aibă loc.
Pingback: Caracterizarea lui Harap Alb - La Vorbitor