În piesa de teatru postbelică, „Iona”, accentul nu este pus pe acțiune, ci pe stările sufletești ale protagonistului Iona. Acesta este un personaj simbolic, căruia i se ia dreptul de a-și alege propriul destin. Vom oferi informații în acest articol despre caracterizare Iona.

„Iona” este o parabolă dramatică, în care eroul este de fapt un simbol al modernității, mai exact al spiritualității moderne, omul fiind devastat de întrebările fundamentale ale condiției umane.

Tema este singurătatea, dublată de revoltarea omului modern asupra propriului destin, dar și de problematica existenței unui așa-zis „liber arbitru”. Titlul este semnificativ.

Acesta înfățișează numele personajului principal. Este alcătuit dintr-un substantiv propriu „Iona”, făcând trimitere spre personajul biblic cu același nume.

Întreaga piesă este alcătuită din 4 tablouri. Fiecare în parte prezintă etapele prin care protagonistul trece. Indicii de spațiu și de timp au valori simbolice. Spațiul fiind metaforic, iar timpul este atemporal, reliefând stările sufletești ale lui Iona.

Statutul personajului Iona

Personajul principal este „Iona”, un personaj eponim. Marin Sorescu l-a creat ca fiind un „personaj-idee”. Reprezintă un pescar aflat într-un moment în care își dorește să scape de lanțurile destinului.

Iona aspiră la libertate. Caracterizare Iona este un simbol, nu un individ. Personajul este alegoric, constrâns de limitele sale umane: „Toți ne naștem morți”, „Trupul e închisoare a sufletului”.

Personajul principal Iona este întruchiparea omului modern ce se luptă cu problema singurătății. Aceasta este amplificată de nedumerirea existenței unei divinități.

În primul tablou al operei, Iona este surprins pierzându-și ecoul. El vede întâmplarea ca fiind un „semn rău”. Însuși autorul, Marin Sorescu afirmă „Cred că lucrul cel mai îngrozitor din piesă e când Iona își pierde ecoul.”.

Caracterizare Iona directă

Caracterizarea directă a lui Iona este reprezentată de notațiile autorului. Acesta prezintă drama existențială a protagonistului, omului modern. Personajul este descris prin cuvintele:

  • „explicativ”;
  • „înțelept”;
  • „uimit”;
  • „vesel”;
  • „curios”;
  • „nehotărât”.

Fiecare tablou este o reprezentare a altei etape evolutive a protagonistului. Așadar, personajul îmbătrânește, iar în tabloul 4 se realizează un portret fizic: „La gura grotei răsare barba lui Iona”.

Trăsătura sa definitorie este singurătatea. În tabloul trei, Iona face un gest în disperare. Scrie un bilet cu propriul sânge, după ce și-a tăiat o bucată de piele din podul palmei. Încearcă să-l trimită, asemenea celor naufragiați, însă ironia face ca biletul să se întoarcă tot la protagonist.

Finalul îl surprinde pe Iona în postura de erou, după ce a reușit să taie burta ultimului pește. Libertatea la care visa protagonistul nu este însă cu putință, deoarece orizontul i se arată a fi tot o burtă de pește.

Iona consideră că singura cale prin care poate să se salveze de lanțul nesfârșit de burți este tăierea propriei burți. Așadar, Iona își spintecă propria burtă: „Tot eu am avut dreptate. Am pornit-o bine, dar drumul, el a greșit-o! Trebuie s-o ia în partea cealaltă.”.

Ca și o concluzie, Iona este personajul singuratic, exponent al unei conștiințe ce aspiră la un spațiu dincolo de cenzura transcendentală. El își dorește libertate deplină, să depășească condiția umană ce este supusă vieții și morții.

Așadar, Iona este un personaj cu totul memorabil, ce a reușit să impresioneze puternic publicul larg.