Simbolismul este un curent literar ce apare în Franța sub forma unei mișcări ce se opunea romantismului, parnasianismului și a naturalismului. Mișcarea artistică literară a avut loc la finalul secolului al XIX-lea.
Prin intermediul simbolismului, valorile obiectelor sau fenomenelor lumii înconjurătoare este descifrată și exprimată prin intermediul unor simboluri. Cel ce întruchipează cel mai bine simbolismul în poeziile sale este Stephane Mallarme.
După cum am mai relatat, simbolismul este un manifest ce susține că poezia ar trebui să sugereze, nu să descrie. Simbolismul nu a durat foarte mult, însă a intervenit în formarea poeziei moderne. Prin intermediul său se neagă gândirea științifică și raționamentul uman.
Temele abordate în operele simbolistice sunt:
- Angoasele;
- Impalpabilul;
- Arta pentru artă;
- Imaginea femeii;
- Identități ale eului;
- Decadența.
Care sunt trăsăturile simbolismului?
Dacă este să punem simbolismul în oglindă cu romantismul, simbolismul este mai intim, exprimându-se printr-un ton confesiv, în timp ce romantismul este mai formal. Operele ce aparțin de acest curent literar se caracterizează prin emoții intense și exprimarea muzicii interioare a individului.
Simbolismul este alcătuit din trei mari părți, denumite și cele 3S-uri:
- Sinteza;
- Simbolul;
- Sugestia.
Datorită simbolului, cuvintele vor avea un cu totul alt sens decât cel din dicționar. Așadar, va căpăta o altă semnificație. Acest fapt se datorează sugestiilor ce sunt construite pe baza unor stări sufletești.
Spre deosebire de alte curente literare, simbolismul reușește să cultive pentru prima dată metoda „versului liber”, dar și să facă legături între senzații diferite, precum cele:
- Olfactive;
- Vizuale;
- Auditive;
- Motorii.
Acestea fiind spuse, trăsăturile simbolismului sunt:
- Utilizarea simbolului ca și modalitatea de utilizare a unor interpretări multiple;
- Existența sinesteziei, ce este defapt o percepere simultană a mai multor senzații;
- Se pune accent în special pe trăirile sufletești vagi, nedefinite și neclare;
- Se scot în evidență culorile, pietrele prețioase, realizându-se o corespondență a transferului de sens;
- Motivele și temele utilizate sunt: iubirea, nevroza, golul, ploaia, moartea sau sentimentul morții, plictisul, lehamitea, tristețea ș.a.m.d.;
- Natura descrisă este dezolantă, fiind o invitație spre sentimente negative;
- Poezia este muzicală, manifestându-se la interior;
- Raportul dintre simbol și eul poetic este sugerat, nu exprimat.
Care sunt reprezentanții simbolismului în România?
Cel ce a adus pentru prima dată acest curent literar în literatura românească este Alexandru Macedonski, urmat de Ștefan Petică și Ion Minulescu. Însă, cel mai reprezentativ pentru simbolismul românesc este și va rămâne George Bacovia.
Așadar, George Bacovia este cel mai mare simbolist român. Printre creațiile sale reprezentative se numără:
- „Plumb”;
- „Decor”;
- „Cu voi”;
- „Amurg violent”;
- „Stanțe burgheze”;
- „Comedii în fond”.
În altă ordine de idei, Ion Minculescu este defapt un simbolist prin mijloace, decât prin sensibilitate și viziune, precum George Bacovia. O operă reprezentativă este „Romanța celor trei romanțe” sau „Romanța celor trei corăbii”.
O structură poetică mai mult romantică, dar care se apropie foarte tare de simbolism este Dimitrie Anghel. El s-a remarcat prin intermediul operelor sale ce au cultivat simbolistica rafinamentului senzațiilor olfactive duse spre muzicalitate. El reușește să stabilească corespondența între ființa umană și întregul univers.
Așadar, poezia simbolistică este defapt o întruchipare literară a sentimentelor cele mai adânci ale omului. De exemplu, în cazul poeziei „Plumb”, de George Bacovia, cuvântul plumb are o corespondență în viața reală, cea a unui metal greu și cenușiu, ce în poezie evidențiază stări sufletești precum: angoasa, greutatea sufletească și claustrarea fără soluții de evadare.
În concluzie, tema cea mai râvnită a poeziilor simbolistice este condiția nefericită a eului poetic, ce trebuie să trăiască într-o societate meschină, incapabilă să perceapă arta adevărată.