Caracterizarea lui Stavrache din nuvela psihologica”In vreme de razboi”, scrisa de I.L. Caragiale

Hangiul Stavrache, personaj principal al nuvelei ”In vreme de razboi” este prezentat inca din expozitiune ca fiind un barbat respectat, cu un statut social bine consolidat si cu un aer ”foarte multumit pentru ca afacerile ii mergeau bine. El avea hanul asezat in drum, era om cu dare de mana”, de aceea si el era ingrijorat ca hotii sa nu-l calce, insa se relaxeaza cand afla ca hotii au fost prinsi.

Istet si descurcaret, hangiul il trimite pe fratele sau in razboi ca voluntar in regimentul celor ”20 de voluntari tineri”, care s-au oprit la han pentru a se odihni pana dimineata urmatoare cand trebuiau sa prinda trenul militar. Hangiul isi salveaza astfel fratele.

Criza psihologica a lui Stavrache incepe odata cu primirea celui de a doua scrisoare in care este anuntata moartea fratelui sau. ”Mahnit” de moartea fratelui sau, se incurajeaza barbateste si face demersurile necesare pentru intrarea oficiala in posesia pamanturilor fratelui sau.

Din momentul mostenirii averii fratelui sau, Stavrache incepe sa aiba halucinatii, fiind ”vizitat” de Iancu: ”singurul care venea din cand in cand de pe alta lume sa tulbure somnul fratelui sau”.

Stavrache isi schimba firea dupa cele doua cosmaruri in care apare fratele sau si devine mai irascibil, suspicios, avand reactii ciudate cu clientii care ii treceau pragul hanului. Un exemplu in care reiese irascibilitatea si avariția lui este atunci cand fetita care a venit dupa gaz si tuica a fost rasplatita de hangiul cu o palma peste fata cand a prins-o pe aceasta in fapt.

Criza psihologica se adanceste evolutiv de la momentul infiriparii acesta manifestandu-se exploziv si violent, premergator nebuniei declansand dementa, acest fapt reiese din izbucnirea hangiului in momentul in care este atins de fratele sau.

Caracteristic nebuniei, Caragiale surprinde portretul fizic si psihologic din acel moment al hangiului ”un racnet.. si omul adormit se ridica in picioare, cu chipul ingrozit, cu parul valvoi, cu mainile inclestate, cu gura plina de spuma roscata”.

Stavrache ajunge de la lacomie la iluzie, apoi la halucinatii provocate de frica si spaima, de la groaza la nebunie, toate aceste stari definind natura psihica a personajului.