COMEDIA, GENUL DRAMATIC – O SCRISOARE PIERDUTA – I.L. CARAGIALE

COMEDIA, GENUL DRAMATIC
O SCRISOARE PIERDUTA
I.L. CARAGIALE

Definitia comediei: Comedia este specia genului drmatic care satirizeaza intampalri, aspecte sociale, moravuri (conduita morala a unui popor/ grup social) prin intermediul personajelor ridicole intre care se nasc conflicte puternice. Comedia apare in scopul de a indrepta acele defecte umane si sociale prin ras avand intotdeauna un final fericit si presupunand un rol moralizator.

Principalele modalitati artistice de realizare a comicului sunt ironia, sarcasmul, satira, folosite pentru a crea ridicolul sau grotescul atat in ilustrarea aspectelor imorale ce se petrec in societate cat si a caracterelor umane dominate de efecte morale.

Principalul mijloc artistic este comicul= categorie estetica ce include situatii si personaje ridicole, vicii so moravuri ce sunt sanctionate prin ras, urmarindu-se astfel indreptarea lor. Comicul are la baza contrastul dinre esenta si aparenta, dintre iluzie si realitate, dintre serios si derizoriu, dintre scopuri si mijloace.

Formele de manifestare ale comicului sunt extrem de variate (comic de nume, de situatie, de caracter, de moravuri, de limbaj, de intentie).

O scrisoare pierduta, a fost reprezentata pe o scena a Teatrului National din Bucuresti in data de 13.11.1884.



Tema comediei “O scrisoare pierduta” este o comedie realista de moravuri politice ilustrand dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputati pe fondul agitatiei oamenilor politici aflati in campanie electorala. Se nasc conflicte intre reprezentantii opozitiei (Nae Catavencu) si membrii partidului de guvernamant (Stefan Tipatescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuride, Branzovenescu) mai ales ultimii fiind personaje ridicole puse in situatii comice cu scopul de a satiriza moravurile politice ale vremii.

Locul actiunii este capitala unui judet de munte iar timpul in care se petrec intamplarile este plasat la un sfarsit de secol XIX.

Semnificatia titlului simbolizeaza intriga textului “Scrisoarea de amor” trimisa de Tipatescu Zoei, este pierduta de aceasta, gasita de cetateanul turmentat, care o pierde la randul sau, scrisoarea ajungand in mainile lui Catavencu. Scrisoarea de amor intruchipeaza o arma politica deoarece ea devine obiectul de santaj cel mai eficient si singura cale de a asigura victoria in alegeri.

Structura piesei propune patru acte alcatuite din mai multe scene.
Tipurile de comic in care acestia sunt pusi o constituie comicul.
Principalele surse ale comicului sunt comicul de caracter, prin acesta de contureaza personaje ridicole prin trasaturi negative, starnind rasul intotdeauna cu un scop moralizator.

I. L. Caragiale creaza adevarate tipologii de personaje care sunt dominate de moravuri negative astfel avem tipul incornoratului (cel care este inselat) (Zaharia Trahanache), tipul parvenitului (Nae Catavencu), tipul prostului (Farfuride si Branzovenescu), tipul servilului incult (Ghita Pristanda) in timp ce Agamita Dandanache acumuleaza toate trasaturile negative precum parvenitsmul, demagogia, prostia, incultura in asa fel incat statutul sau este unul grotesc.

Comicul de nume mai fusese folosit si inainte in teatrul lui V. Alecsandri care isi numise eroii intr-un mod cat se poate de transparent (Pungescu, Clevetici, Razvratescu), fata de V. Alecasndri, Caragiale demonstreaza rafinament in alegerea numelor.