Neomodernismul este cunoscut ca fiind un curent literar ideologic. Acesta este definit de către perioada postbelică. Caracteristica sa cea mai importantă constă în respingerea formelor grave și redarea lor printr-o manieră de joacă, ludică, ce ascunde tragicul.
Neomodernismul a început să-și manifeste spiritul artistic între anii 1960 și 1980. Literatura neomodernistă este definită prin:
- Metafore subtile;
- Limbaj ambiguu;
- Expresii ermetice;
- Imaginar poetic desăvârșit.
Neomodernismul s-a conturat în cele 7 numere ale revistei „Albatros”. Aceasta a fost atât editată, cât și condusă de către Geo Dumitrescu în anul 1941. Neomodernismul este considerat ca fiind o altă formă a modernismului.
Scriitorii de neomodernism au ales să se despartă cu totul de războaie, încercând să recupereze valorile contemporane lor.
Care sunt trăsăturile neomodernismului?
Neomodernismul este un curent literar ce-și are originea din modernism. Se caracterizează prin:
- Mesajul ambiguu și a reperului scriitorului. Limbajul este alcătuit cu ajutorul unor cuvinte ce au capacitatea de a avea mai multe sensuri.
- Poeții moderniști ce au o viziune poetică modernă construită pe simboluri, sintaxa versurilor și sintactice șocante.
- Folosirea unor tehnici moderne, precum sugestia sau ingambamentul.
Așadar, poeziile desprinse din neomodernism vor întrece și chiar surprinde așteptările cititorilor. Aceste poezii sunt caracterizate ca fiind pentru existență și cunoaștere. Adesea se vor reinterpreta mituri.
Cele mai importante aspecte ale neomodernismului constau în tonul ironic și jucăuș al operelor. Unele creații abordează într-o manieră modernă temele liricii.
Care sunt scriitorii neomoderniști ai României?
Primul poet român a cărei operă este considerată ca fiind neomodernistă este Nicolae Labiș. Însuși Eugen Simion l-a numit pe Labiș ca fiind „buzduganul unei generații”. Însă, adevărații neomoderniști sunt:
- Nichita Stănescu;
- Ana Blandiana;
- Marin Sorescu;
- Ion Alexandru;
- Mircea Dinescu;
- Gellu Naum;
- Adrian Păunescu.
Aceștia au reușit să reîntregească tradiția lirică interbelică cu noul. Ei au făcut posibil acest lucru prin intermediul metaforelor subtile și a imaginilor vizuale descrise prin ambiguitatea limbajului utilizat.
Temele cultivate de către ei în poeziile scrise sunt:
- Moartea;
- Iubirea;
- Nostalgia după optimismul resimțit în tinerețe;
- Forța logos-ului;
- Condiția omului;
- Reflecția filozofică.
Însă, cel ce s-a consacrat cu adevărat cu operele sale este Nichita Stănescu. Scrierile sale sunt considerate ca fiind o modalitate de cunoaștere deplină. Poezia sa este o coordonare a existenței și a cunoașterii.
Din această cauză, temele cele mai abordate sunt legate de sinele interior. Cu alte cuvinte, se urmărește o luptă între gânditor și creator. În operele sale, Nichita Stănescu pune bazele unui univers aparte, original, în care partea abstractă ce definește neomodernismul se concretizează.
Marin Sorescu are un limbaj simplu, ce implică mai mult parodia și umorul, față de Nichita Stănescu ce prezintă un limbaj poetic cu totul surprinzător.
Pe de altă parte, Ana Blandiana folosește un limbaj metaforic, în timp ce Ion Alexandru este adeptul limbajului solemn. Ne întoarcem la Nichita Stănescu, ce a reușit să schimbe cu adevărat sensul și planul poetic.
Neomodernismul se desprinde din modernism, având trăsături ale liricii, precum:
- Sensibilitatea și ironia;
- Elemente ermetice și suprarealiste;
- Preferințe pentru metafore;
- Erotismul și confesiunea;
- Expansiunea imaginației;
- Luciditatea, dar și fantezia;
- Întreg universul afectiv al omului;
- Formule artistice diversificate.
În neomodernism este regăsit și un sentiment de trecere a timpului, a angoasei ființei umane, ce se confruntă la rândul lor cu absurditatea ființei umane. Așadar, poetul se arată prin peisajele descrise, participând la ritmurile naturii descrise de către acesta.
Neomoderniștilor li se adaugă și poeții ce înainte erau cenzurați pentru operele create. Printre ei se numără și unii preoți ce reușesc să renunțe la realismul socialist, întorcându-se cu adevărat la poezie.