Romanul lui Jorge Amado, Dona Flor si cei doi soti ai ei, aparut in colectia ‘Romanul secolului XX’ al Editurii Univers, in traducerea Laurei Badescu, a fost, pentru mine, o experinta literara unica, fiind prima carte a unui scriitor brazilian pe care o citesc.
Dona Flor este si cea mai cunoscută carte a lui Jorge Amado, tradusă în peste 50 de limbi străine, transpusa pe marele ecran in comedia din 1976 a lui Bruno Barreto, inregistrand cel mai are succes pentru un film brazilian. Succesul a fost preluat si de remake-ul american din 1982 – „Kiss me goodbye”, cu Sally Field, James Caan si Jeff Bridges.
Povestea donei Flor se desfasoara pe fundalul Bahiei, tarim magic in care se impletesc valorile fostilor colonisti europeni cu cele mostenite din Africa, intr-un mozaic pestrit si, uneori, antitetic: ritmuri ale muzicii de carnaval, ale tangourilor si romantelor infocate (in prima parte) sau ale muzicii clasice la fagot (in ce-a de-a doua); arome din bucataria afro-braziliana (caci dona Flor stapaneste arta culinara traditionala); mirosuri persistente ale ingredientelor medicamentelor preparate traditional in farmacia celui de-al doilea sot; ritualuri inchinate zeitatilor afro-braziliene. Dragoste pasionala condimentata cu gelozie si suferinta in prima casatorie cu Valdinho – impatimit al jocurilor de noroc si vesnic victima a farmecelor feminine; dragoste casnica, comoda si calduta, in cel de-al doilea mariaj cu doctorul Teodoro, un fel de antiteza a lui Vadinho; un triunghi amoros cu valente onirice si fantastice in ce-a de-a treia parte.
Totul presarat cu un mare numar de personaje secundare seducatoare, rafinate sau doar banale care, toate, redau culoarea – sau mai bine zis – culorile Braziliei, tara carnavalului.
Daca nu ati vazut filmul/ filmele pana acum, si nici nu ati citit cartea, va recomand – cu caldura – sa intrati in lumea donei Flor si ai celor doi soti ai sai.