Recenzie carte: Cronica vieții mele – Bob Dylan

Recenzie carte: Cronica vieții mele – Bob Dylan

Nu pot să spun că sunt un fan al muzicii lui Bob Dylan, nu am citit nimic din poeziile sale și nici nu mă pasionează autobiografiile, însă atunci când am pus mâna pe Cronica vieții mele am simțit un impuls să o citesc.

Nu vă temeți, nu e ceva convențional, căci autorul însuși nu poate fi așezat în astfel de tipare. Nu veți afla unde s-a născut, cum a copilărit, care au fost senzațiile de la primele concerte importante. Nu avem de-a face cu o înșiruire cronologică de fapte, ci cu un amalgam de senzații și mai ales cu o viziune lucidă a societății contemporane autorului și a rolului starului în societate.

Ce vom descoperi în cartea ”Cronica vieții mele” de Bob Dylan?

Vedem primele apariții ale artistului în cârciumi new-yorkeze în care strângea banii de la auditoriu într-o pălărie, ca un cântăreț stradal. Cunoaștem figuri emblematice ale folkului american și opinia lui Bob Dylan despre ele. Pasionat mai degrabă de istorie, decât de cotidian, Bob Dylan e totuși destul de puternic ancorat în acesta. Dincolo de încercările sale de a ieși din anonimat, cântărețul se delectează cu mii de pagini din marea literatură universală, iar reflecțiile sale sunt delicioase.

Brusc avem un salt la Bob Dylan, simbolul unei generații revoltate, care însă nu se vede pe sine însuși ca purtătorul unui astfel de mesaj. Își iubește muzica, dar preferă bucuria vieții de familie adulației publice. Încearcă să se ascundă în mai multe localități, își schimbă stilul de muzică, promovează mesaje în care nu crede cu adevărat, doar pentru a obține aceasta.

La maturitate artistul caută bucuria de a cânta, încearcă să simtă din nou mesajul creațiilor sale, le dă o nouă formă alături de compozitorii și formațiile în vogă.

Cronica vieții mele e mai mult decât o simplă biografie – o combinație originală de imagini poetice și momente istorice văzute prin prisma unui artist celebru, o percepție lucidă asupra locului unui superstar în societate, mult diferită de goana după strălucire pe care o vedem noi. Îi dau o notă bună, care ar fi fost chiar mai mare dacă toate numele prezente în carte mi-ar fi spus mai mult.

Lasă un răspuns