Recenzie carte: Fericirea obligatorie – Norman Manea

Recenzie carte: Fericirea obligatorie – Norman Manea

Am auzit de Norman Manea, un scriitor contemporan român tradus în multe limbi, mai ales în contextul vehiculării numelui său ca una dintre propunerile României la Premiul Nobel pentru literatură. Fericirea obligatorie, prima sa carte pe care o citesc, m-a determinat să caut mai multe lucruri despre el, să înțeleg mai bine contextul în care a fost scrisă.

Cine este autorul cărții Fericirea obligatorie – Norman Manea?

Norman Manea a părăsit România în 1986, întâi pentru o bursă în Berlinul de vest, urmând să se stabilească ulterior în SUA. Viața sa pare destul de atipică – e văzut ca un autor evreu de limbă română, un lucru care sună destul de ciudat. Emigrant la o vârstă destul de înaintată, Manea scrie în continuare în limba română, contribuind direct apoi la traducerile în engleză. Mi s-a părut interesanta opinia lui despre limba română vorbită azi, așa cum a descoperit-o când a revenit în țară – o mixtură vulgară de cuvinte americane.

Pentru Norman Manea restabilirea în România ar însemna un nou exil, pentru că țara s-a transformat mult în cei aproape 30 de ani de absență. Vede în continuare țara ca fiind în curs de așezare, lucru care pare de înțeles nu doar datorită faptului că e o realitate de necontestat, ci mai degrabă că e văzut prin prisma unui om care a văzut comunismul prin alienarea care a adus-o asupra omului obișnuit, prin diferențele de nivel de trai, deși teoretic totul era echitabil, prin construirea artificială a unor cariere și prin privarea de libertate. Cam asta încearcă să spună Fericirea obligatorie, carte formată din patru nuvele: Interogatoriul, Biografia robot, O fereastră către clasa muncitoare și Trenciul.

În Interogatoriul o femeie este ridicată de lângă iubitul său, iar în închisoare se încearcă obținerea mai multor detalii despre acesta și anturajul său. Fiindcă condițiile mizere de detenție nu par a îi schimba hotărârea, i se acordă brusc un regim privilegiat, iar un nou anchetator încearcă să obțină totul printr-un dialog în care să rezoneze cu intelectul ei.

Biografia robot vorbește despre viața unui bărbat, pornit în carieră ca un redactor la un ziar, remarcat prin modul în care înfierează în principal domeniul agricol și parveniții din jurul său. Ajunge în cele din urmă să se angajeze la CEC, sprijinit de fiul unui fost coleg.

O fereastră către clasa muncitoare pune în antiteză viața unui cuplu de intelectuali cu cea a unui muncitor obișnuit, iar Trenciul arată modul în care trăiau cuplurile de vârf ale societății comuniste.

Nu m-au prins, poate nu eram în dispoziția de a citi despre acea epocă, dar nu pot să nu remarc stilul lui Manea, care pendulează între analiza critică, realistă, aproape jurnalistică și atmosfera de reverie pe care o aduce uneori. Voi încerca să citesc unele din romanele sale, modul în care îmbină cuvintele fiind unul dintre cele mai originale pe care le-am întâlnit la scriitorii români.

[maxbutton id=”1″ url=”https://l.profitshare.ro/l/11297666″ text=”Cumpără cărți scrise de Normal Manea” ]

Lasă un răspuns