Am auzit multe opinii favorabile despre Opiniile unui clovn, dar de fiecare dată când am scos-o din bibliotecă am pus-o imediat la loc. M-a reținut ceva, poate coperta, nu știu exact.
Mă așteptam la o carte care tratează cu o ironică superficialitate o serie de subiecte mai puțin aferente vieții reale. Ideile astea preconcepute, nu știi cum îți vin, dar cu greu reușești să scapi de ele. Am găsit în schimb o carte profundă, bine ancorată în niște realități care deși nici ele, nici contradicțiile sau paradigmele pe care le nasc nu ne sunt specifice, te determină totuși să empatizezi cu tânărul clovn.
Recenzie scurtă despre Opiniile unui clovn – Heinrich Boll
Hans Schneir este un clovn care deși are doar 28 de ani se află în pragul dezintegrării unei cariere de altfel promițătoare. Ne aflăm într-o Germanie postbelică, în care societatea își caută un nou drum. Totul pare marcat de superficialitate și duplicitate. Oameni care în urmă cu două decenii erau antisemiți și mari susținători ai naziștilor pledează acum pentru reconciliere rasială și fac totul pentru a acoperi un trecut pe care îl blamează. Avem în carte și un conflict al cultelor catolic și evanghelic, convertirea de la unul la altul fiind văzută ca un mare păcat și motiv de răcire al relațiilor familiale. Este amintită de câteva ori și rivalitatea politică SPD – CDU, care deși ne interesează mai puțin nu poate să nu ne determină să apreciem consecvența acelei națiuni, puse în paralel cu fuziunile, dizolvările, aripile politice și eterna volatilitate a politicii românești.
Hans nu este descendentul unei familii sărace, dimpotrivă părinții lui dețin numeroase afaceri, însă avariția e un stil de viață caracteristic lor. Copii au fost întotdeauna privați de o masă îndestulată sau de bani de buzunar. Sugestive sunt imaginile în care micul Hans mergea la vecini mult mai săraci, dar care știau să aprecieze un castron plin cu cartofi, o pâine proaspătă sau o prăjitură în ziua în care primeau salariul. Toate asta le reproșează clovnul într-un dialog emoționant cu tatăl său, un război surd al generațiilor care nu duce decât la remușcări trecătoare.
De ce a fost aleasă meseria de clovn?
Meseria de clovn pare aleasă mai degrabă ca un mijloc de protest față de falsele conveniențe ale vieții cotidiene. Hans fuge cu iubita sa Marie, alături de care trăiește câțiva ani fericiți, destrămați însă atunci când femeia îl părăsește pentru un catolic fervent.
Pentru clovn urmează o spirală descendentă fără sfârșit. Tânjește după femeia iubită, fără a face însă prea multe pentru a o câștiga. Ca și celelalte aspecte ale vieții sale și iubirea este mai mult o sumă de idei și sentimente nobile, un sentiment de posesie, decât o relație între doi oameni care trebuie să depună eforturi pentru a-și nivela intersele divergente.
Cartea este scrisă ca o combinație a planului prezent, însoți de flash-backuri care nu obosesc, ci te fac să îl înțelegi mai bine pe clovn și trăirile sale. Temele sunt profunde, dar abordabile, marele merit avându-l stilul lui Boll. Nu poți să nu admiri erotismul intens al unor scene, creat nu de nuditate sau sex, ci de imaginea unei coapse dezgolite, sau de închisul senzual al unui tub de pastă de dinți. Unele lucruri sunt spuse direct însă și nu doar sugerate, iar atunci apar scene memorabile ca dialogul dintre tată și fiu, sau convorbirile dintre clovn și falșii lui prieteni.
[maxbutton id=”1″ url=”https://l.profitshare.ro/l/11355711″ text=”Cumpără cărțile lui Heinrich Boll!” ]