În comedia „O scrisoare pierdută”, scrisă de I.L.Caragiale, adevăratul cuplu este reprezentat de către Ștefan Tipătescu și Zoe Trahanache. Tipătescu este tipologia donjuanului, fiind un stâlp al puterii, adică prefectul județului.
Acesta este foarte bun prieten cu Zaharia Trahanache. Însă, o iubește în secret pe soția sa, Zoe Trahanache. Zoe este o femeie cochetă din înalta societate, tipologia adulterinei. Ea este soția lui Zaharia Trahanache, dar și amanta lui Ștefan Tipătescu. Știe să-și impună propriile decizii atât asupra soțului, cât și asupra amantului.
Legătura dintre Ștefan Tipătescu și Zoe Trahanache
Tipătescu nu este un personaj chiar atât de comic. Este un personaj educat, însă impulsiv. Acesta este descris de către Zoe prin următoarea frază: „E iute! N-am cumpătat. Altminteri bun băiat, deștept, cu carte, dar iute! Nu face pentru un prefect!”.
Tipătescu este de fapt cel ce trăiește o dramă, împărțind femeie pe care o iubește cu alt cineva, sacrificând totodată o carieră promițătoare în București.
Pe de altă parte, Zoe este o femeie stăpână pe sine, în ciuda aparențelor, a văicărelilor. Relația celor doi amorezi este scoasă în evidență prin dorința donjuanului de a fugi departe alături de iubita sa.
Așadar, el este gata să renunțe la tot pentru ea. Zoe, fiind mai rațională, îi refuză nebunia lui Tipătescu. Pentru ea este mai importantă poziția socială, de primă doamnă: „Ești nebun? Dar Zaharia? Dar poziția ta?!”.
O altă imagine ce scoate în evidență relația celor doi este cea de la finalul piesei, unde Zoe devine fermecătoare, spunându-i lui Nae Cațavencu „Eu sunt o femeie bună… am să ți-o dovedesc”. Întreg finalul comediei aduce împăcarea adversarilor, Zoe redevine prima doamnă, iar Tipătescu rămâne în umbra sa ca și înainte.
Elementele ce scot în evidență relația dintre cele două personaje
Însuși titlul comediei prezintă relația dintre cele două personaje, „O scrisoare pierdută”. Acesta prezintă laitmotivul operei. Reprezintă de fapt un eveniment banal, ce răstoarnă cu totul lumea politică.
Nae Cațavencu se folosește de scrisoarea de dragoste a lui Tipătescu pentru Zoe, pe post de mijloc de șantaj. Întreg textul este construit sub forma unor schimburi de replici între personaje, având:
- Primul act – 9 scene;
- Al II-lea act – 14 scene;
- Al III-lea act – 7 scene;
- Al IV-lea act – 14 scene.
Scrisoarea celor doi este un suprapersonaj. Zoe, alături e Tipătescu, încearcă să facă tot posibilul ca scrisoarea să nu fie publicată de către Nae Cațavencu.
Cei doi formează un triunghi amoros, deoarece Zoe este soția lui Zaharia, cel mai bun prieten al donjuanului. Cei doi se iubesc pe la spatele acestuia, însă Zaharia știe totuși ceva, lăsându-i pe cei doi să-și continue relația „în secret”.
Acestea fiind spuse, relația dintre cele două personaje, Ștefan Tipătescu și Zoe Trahanache, din opera „O scrisoare pierdută” este un exemplu perfect ce ilustrează cuplul societății secolului XIX.
Relația personajelor este volatilă. Se schimbă în funcție de evenimentele politice din jurul lor. Aceștia formează un triunghi amoros, fiind reprezentarea perfectă a moravurilor burgheziei din perioada contemporană autorului.