Unul dintre reprezentații modernismului în perioada interbelică este Lucian Blaga. Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” a fost publicată în volumul „Poemele luminii”, fiind considerată o artă poetică.
Tema abordată de către autor este aceea că un poet are datoria de a proteja și potența misterul cunoașterii. Se pot identifica mărci ale subiectivității:
- „nu ucid”;
- „iubesc”;
- „nu strivesc”;
- „eu”;
- „mea”;
- „eu cu lumina mea sporesc a lumii taină”.
Elemente ale modernismului în poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”
Față de poeziile clasice, cele moderniste, precum cea de față, abordează o libertate de exprimare. Totul este posibil cu ajutorul lipsei elementelor de versificație clasice:
- Poezia are versuri libere;
- Poezia are rima albă;
- Poezia prezintă tehnica ingambamentului – figură de stil, conferă textului autenticitate, făcând trimitere la confesiune.
Fiecare vers este scris cu literă mică: „și tot ce-i neînțeles/ se schimbă-n neînțelesuri și mai mari/ sub ochii mei,/ căci eu iubesc,/ și flori, și ochi, și buze, și morminte.”
Evidențiere tema și viziunea poemului „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”
Tema și viziunea despre lume sunt puse în evidență și prin intermediul elementelor de structură a poeziei:
- Titlul;
- Figurile de stil;
- Incipitul și finalul;
- Relațiile de opoziție/simetrie.
Titlul este direct legat de conținutul textului. Cu ajutorul lui cititorul poate anticipa cu ușurință tema creației. Dacă analizăm din punct de vedere morfologic:
- Există mărci ale subiectivității prin intermediul pronumelui personal „eu”;
- Verbe la formă negativă ce prezintă poziția poetului față de mister „nu strivesc”;
- Existența metaforei revelatorii „corola de minuni a lumii”.
Așadar, titlul conturează atitudinea poetului față de misterul universului, Blaga aflându-se în poziția de protector a tainelor luminii, a creației Marelui Anonim. Din acest motiv „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este considerată o artă poetică.
Titlul se reia în text în primul vers, fiind un element recurent. Figurile de stil sunt prezente în text începând încă din titlu, unde avem metafora revelatorie „corola de minuni a lumii”, ce de fapt prezintă toate tainele universului.
Blaga abordează imaginea corolei, adică a cercului, ce evidențiază faptul că aceste taine pot ajunge la perfecțiune doar dacă rămân neatinse. Structura este lait motivul poemului.
O altă figură de stil importantă este metafora centrală „lumina”. Aceasta semnifică cunoașterea. Metafora este reluată în antiteză „lumina mea” față de „lumina altora”, unde cunoașterea rațională are menirea de a distruge misterul.
Blaga implementează conceptul de sacralitate a tainelor. În incipit titlul este reluat, prezentând cunoașterea de tip luciferică. Finalul poeziei este de fapt o explicație: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, „căci eu iubesc/ și flori și ochi și buze și morminte”.
Metafora „corola de minuni” reprezintă de fapt întreg universul ce ne înconjoară. Așadar, „și flori” se referă la natură, „și ochi” la umanitate, „și buze” la cuvânt, iar „și morminte” la strămoși.
Astfel, tema și viziunea autorului este exprimată în fiecare element prezent al textului. Blaga cultivă ideea poetului ca fiind apărător al misterelor universului, dar și promotor al lor.