La ora 13 ni s-a spus ca masina funerara va intra un curtea capelei din orasul nostru, asa ca am anuntat vecinii, prietenii si cunoscutii, sa ii facem o primire calduroasa. Noi, reprezentantii familiei, ne tineam de mana fiindca nu stiam cum vom supravietui acestei pierderi.
Cum de reusisem sa ii asiguram o repatriere decedati decenta si rapida? Am apelat la cea mai buna firma din tara care sa ni-l aduca din Germania.
Ni s-a comunicat la telefon detaliat, cata munca se va depune ca sa ne reunim familia pentru ultima data aici:
-O masina a plecat special din Romania, cu doi soferi, fiindca Germania nu este la o suta de kilometri de tara noastra, ci la mii de kilometri. Cea mai eleganta masina s-a dus sa il aduca, de altfel intreaga flota funerara a lor este compusa din masini foarte bune, elegante, cu reviziile, autorizatiile si asigurarile la zi. Soferii fac asta de zeci de ani, deci se comporta decent in trafic.
-De indata ce le-am trasat sarcina repatrierii, echipa din Germania nu a mai avut o clipa de odihna. In timp ce unii puneau la punct dosarul de repatriere, altii se ocupau de trupul neinsufletit. Multe acte sunt necesare ca repatrierea sa fie facuta legal si pentru asta, un cunoscator al legii si al limbii germane interactioneza cu autoritatile. In acest timp, decedatului i se acorda intreaga atentie. Trupul sau este spalat cu grija, parul aranjat, unghiile curatate si taiate rotund, urmeaza imbalsamarea si imbracatul. Hainele si sicriele intra in costul repatrierii care pleaca de la 999 de euro. Sunt haine facute din materiale foarte bune si elegant croite, incaltamintea arata perfect si ea, iar sicriele sunt specifice normelor de repatriere: unul din zinc 100%, prevazut cu valve, sicriul suport fiind din lemn de esenta tare. La plecarea masinii funerare, sicriul este asezat in lacasul sau special, dotat cu frig, iar capacul se sigileaza. Alaturi de sicriele asigurate perfect se asaza crucea inscriptionata.
-Tot echipa se ocupa de manipularea sicrielor.
Repetam toate acestea in minte si eram fericita ca il aduc acasa si ca voi putea sa mangai sicriul, iar el sa imi simta mangaierea si sa ii tresara sufletul. Emotia intalnirii crestea pe masura ce masina se apropia si soferul de rezerva ne suna, sa ne tina la curent cu traseul.
Mai erau cateva minute de asteptare si el revenea printre noi, dar nu ne putea vorbi si nu il puteam imbratisa. Fiindca avusese un accident de munca si avea chipul desfigurat, m-am bucurat sincer ca este adus in tara cu capacul sigilat, fiindca nu as fi dorit ca oamenii care l-au cunoscut cat era de frumos, sa il vada in starea aceea.
Am auzit mersul rotund al masinii si am simtit ca el va veni. Da, l-am simtit ca revine acasa si m-au cuprins fiorii. Am iesit in curtea capelei si masina eleganta a intrat, iar soferii tineau capetele in jos si s-au purtat de parca faceau parte din familie.
Cand sicriul greu de lux a fost scos din masina, lumea a inceput sa aplaude, iar pe cer stralucea magic un curcubeu. Cred ca era sufletul sau bucuros de reintoarcere.
