Inca din cele mai vechi timpuri oamenii erau in cautarea scopului lor in viata. Unii il gaseau in casatorie, altii in arte plastice sau muzica, iar altii in meseriile pe care le practicau, si pe care le vedeau ca pe niste indeletniciri de transmis succesorilor lor, pentru ca renumele familiei si indemanarea sa nu se piarda.
Indiferent de ce se agatau oamenii in trecut, e cert ca ceea ce faceau ii defineau ca persoaje din societatea timpului, impartindu-se astfel in tipologii.
Multe din indeletnicirile celor de demult au ajuns pana in zilele noastre si continua sa fie practicate, insa multe s-au pierdut in timp, fie datorita tehnologiei in continua dezvoltare, fie din cauza ca nu erau catalogate ca morale sau benefice societatii.
Asadar, meserii ca dactilograf, lampagiu, liftier sau birjar sunt doar cateva dintre meseriile care erau in vremurile de demult practicate cu interes, si care in zilele noastre nu mai exista. Insa, cele ca negustor, profesor, crainic, frizer sau agricultor, sunt doar cateva dintre meseriile cele mai vechi ale lumii ce sunt inca pastrate si profesate, intr-o anumita masura pana in prezent.
In zilele noastre se pune in mare parte pret pe activitatile ce se desfasoara intr-un cadru institutionalizat, sobru, doctoral, ocupand o functie inalta, avand in subordine o serie de angajati care sa indeplineasca sarcinile de lucru necesare. Prin urmare ocupatiile pe care se pun bazele societatii noastre actuale sunt medicii, IT-stii, polițiștii, antreprenorii, avocatii sau judecatorii.
Deci, dupa cum bine putem observa, aparatorii dreptatii si legilor sunt meseriile cele mai imbratisate de tinerii din ziua de azi.
Daca ne legam strict de profesia de avocat, ce devine din ce in ce mai apreciata de societate si mai frecventata de absolventii ciclului liceal, notorietate sa este datorata in primul rand statutului pe care aceasta o ofera, apoi a satisfactiei indeplinirii juramantului de aparare si mentinere a dreptatii in societate, si nu in ultimul rand, datorita castigurilor materiale survenind in urma practicarii acesteia.
In general, termenul de avocatura desemneaza posibilitatea exercitarii sau practicarii profesiei de avocat, mai exact, activitatea din cadrul juridic de asistenta permanenta a persoanelor in lupta lor judiciara, dar si alte sarcini ca intocmirea documentelor legale, reprezentarea in negocieri sau alte proceduri judiciare.
Suna destul de simplu, insa avocatura nu poate fi numita nici profesie, si cu atat mai putin meserie. Avocatul este persoana solicitata ori de cate ori apare un dezechilibru intre oameni si balanta de reguli ale societatii. De aceea persoanele fizice tind mereu sa apeleze la avocati pentru rezolvarea tuturor problemelor juridice, chiar si a celor ce nu tin neaparat de aplicarea legilor in cadrul justitiar, ci si de cele ce fac parte din ciclul normal de functionare a intregii societati. Prin urmare, avocatura este un mixt de lupta pentru aplicarea legilor, aparare si consultanta. Avocatul este deci privit ca un pion in campul de lupta, iar armele sale folosite in apararea judiciara sunt legile.
Chiar daca avocatura pare complicata, la fel ca un ghem incalcit si greu de deslusit, aceasta este una dintre cele mai frumoase meserii, care la sfarsitul zile lasa un gust dulce si o satisfactie enorma.