Romanul este o specie a genului epic de mare întindere cu ce acțiune complexă, desfășurată pe mai multe planuri, cu un număr mai mare de personaje, antrenate în conflicte puternice. În romanul sadovian Baltagul, personajul principal este Victoria Lipan, personaj reprezentativ pentru categoria oamenilor din comunitatea rurală. Eroina este un personaj de factură realistă, ceea ce presupune coexistența unor trăsături complexe.
Urmărind schema romanului realist, personajul principal este prezentat de la început prin caracterizarea directă, naratorul realizându-i portretul fizic, a cărui caracteristică este frumusețea. Acesta este construit din linii carea accentuează trăsăturile sale interioare: “Obrazul ei parcă era un portret neclintit (…), ochii ei căprui în care parcă se răsfrânge lumina castanie a părului, erau duși departe”. Personajul trece, parcă printr-un proces de interiorizare: “Acei ochi aprigi încă tineri căutau zări necunoscute, iar cel care observă primul schimbarea este Gheorghiță: maică-sa s-a schimbat (…) se uita numai cu supărare și i-au crescut țepi de aricioaică”. Tot este cel care observă puterea mamei sale de a înțelege gândurile celorlalți: “Mama asta trebuie să fie fermecătoare, cunoaște gândul omului… cugetă cu mare uimire Gheorghiță”. Dintre produsele caracterizării directe nu lipsește nici autocaracterizarea: “Eu le citesc pe linie măcar, că nu știu carte, urma femeia, înțelege că ficăriile au stat. De-acu trebuie să te arăți bărbat. Eu n-am alt sprijin și am nevoie de bărbatul tău”.
Fiind un personaj tipic, Victoriei i se precizează și statutul social. Mamă și soție, femeia o trimite pe Minodora la mănăstire pentru a-i desăvârși educația și pentru a o ști în siguranță. Gheorghiță o urmează și învață de la mama sa datinile legate de momentele importante ale existenței – naștere – nuntă – înmormântare – învață să îi cunoască pe ceilalți, să fie circumspect sau să nu-și exteriorizeze emoțiile.
Portretul moral al Victoriei este dezvăluit preponderent prin mijloacele caracterizării indirecte, trăsăturile muntencei reies din faptele, gesturile și reacțiile acesteia. Paleta trăsăturilor se îmbogățește indirect din acțiune, căci femeia este o fire dinamică.
Baltagul rămâne în literatura română, așa cum afirmă Nicolae Manolescu, romanul unui suflet de munteancă, o operă epică realizată în primul rând în firul unui personaj feminin, complex, memorabil.