Simbolismul este un curent literar aparut in Franta la sfarsitul secolului XIX.
Simbolismul a cautat sa sugereze prin valorarea muzicala si simbolica a cuvintelor, nuantele cele mai subtile ale vietii interioare.
Simbolismul ilustreaza efectul de modernizare a liricii (unii cirtici au ajuns sa considere simbolismul ca fiind parte a modernismului).
Paul Verlaine evidentia faptul ca muzica si sonoritatile in general ar trebui sa se afle la baza liricii (a tuturor poeziilor).
Idealul era ca poezia sa evite rostirea directa si sa pleteze in asa fel incat realitatea poetica sa fie sugerata.
Figura de stil care corespondea pe deplin intentiei poetilor simbolisti era simbolul (un cuvant concret care inlocuieste o “realitate abstracta”).
Corespondentele literare (sinesteziile literare) exprima legatura universal dintre lucruri, in sensul ca de obicei se stabilesc raporturi intre senzatii diferite, aspecte variate precum sunete, culori, muzica, poezie.
Predomina imaginile fara contur, iar spatiile poetice sunt orasele de provincie, taverna, parcul solidar, strazile pustii, mahalaua.
Motive de tip simbolist: singuratatea, tristetea, ploaia, nevroza.
Obsesia cromatica ne arata culori resemantizate ce prind sensuri noi, apar instrumente muzicale precum clavirul, vioara, violinul, muzica de famfara. Toate acestea exprima stari sufletesti limita.