Puțini ar fi crezut că un canal de YouTube care postează doar clipuri foarte puțin animate ar putea ajunge să aibă aproape 1.5 milioane de urmăritori. Fără nicio îndoială, un astfel de obiectiv ar fi părut o fantezie în clipa în care Mihai Dimulescu, cunoscut pe internet drept Jimmy Hex, a început să monteze videoclipuri animate, așa cum a știut el mai bine, doar pentru că îi făcea plăcere să deseneze, o pasiune pe care nu a luat-o în serios până atunci.
În doar patru ani de zile, canalul de YouTube “La povești cu Jimmy” a crescut până în punctul în care a devenit unul dintre cele mai mari canale de YouTube românești, plin de povești din copilărie și nu doar din acea perioadă și de diverse întâmplări povestite haios care îi fac pe oameni să zâmbească. Aceste producții i-au făcut pe urmăritorii lui Jimmy să îl compare cu Ion Creangă, dar puțin altfel, potrivit timpurilor noastre.
Povestea lui Jimmy Hex
Pentru cine nu te cunoaște, cum te-ai prezenta?
Salut, sunt Jimmy, sau „ăla cu poveștile” sau, și asta-mi place foarte mult, „un fel de Creangă mort de beat”.
Și da, știu, cum îmi permit să mă compar cu marele scriitor român Ion Creangă? Dar adevărul este că nu eu am pornit această comparație, ci oamenii care mă urmăresc pe YouTube, unde de 4 ani povestesc amintiri din copilărie, asta așa, ca să rămânem pe domeniul lui Creangă, deși amintirile nu sunt întotdeauna din perioada copilăriei mele.
Bine, eu povesteam întâmplări din viața mea cu mult înainte de-ăștia 4 ani, doar că audiența mea era formată din 3-4 persoane cu care mă nimeream la bere, YouTube-ul doar mi-a dat ocazia să ajung la aproape 1 milion și jumătate de persoane.
Dar, în rest, pentru mine personal, de fiecare dată când postez o poveste nouă, e fix ca atunci când mă întâlnesc cu prietenii la o bere și spun: „Bă, stai să vezi ce mi s-a întâmplat ieri…”.
Acuma, evident, procesul prin care trece o poveste pentru a ajunge pe YouTube necesită și destul de multă muncă. De la înregistrat, la editat sunet, la creat ilustrații, la editarea videoclipului final și până la încărcarea lui pe YouTube, este o muncă de 30-40 de ore, uneori poate mai bine, deci nu e chiar comparabilă cu un simplu drum până la bodegă.
Desenul și animația ca mod de exprimare
Cum ai ajuns să alegi desenul și animația ca mod de exprimare pe YouTube? Regreți în vreun fel această decizie?
Încă nu știu de ce am ales animația ca reprezentare vizuală a poveștilor, poate pentru că-mi place să-mi fac viața complicată sau poate pentru faptul că aveam, și încă am, un trac enorm de cameră, dar cert e că habar n-aveam când m-am bagat în asta.
Da, desenul și animația, dar, în special, desenul, a fost întotdeauna o pasiune a mea, dar o pasiune în direcția căreia, cu excepția caietelor de română și matematică, n-am făcut niciodată nimic. Fix ca un suporter care-i pasionat de fotbal, dar singurul fotbal pe care-l practică e o oră de fotbal, o dată pe lună, cu prietenii în parc.
De data asta, în schimb, eram hotărât, aveam și un scop, și chiar dacă talentul meu la desen tindea spre zero și habar n-aveam cu ce se mănâncă animația, m-am apucat să fac videoclipuri animate fix așa cum m-a tăiat pe mine capul. Ce-a ieșit, cu greu poate fi numit animație, dar este, din punctul meu de vedere, suficient cât să reprezint vizual întâmplarea pe care o povestesc.
Până la urmă, scopul videoclipurilor mele nu este de a crea ceva perfect, ci, mai degrabă, de a le aduce oamenilor un zâmbet pe buze și, din punctul ăsta de vedere, având în vedere cei peste 1 milion de oameni pe care i-am adunat în jurul meu, cred că fac o treabă destul de bună.
Sfaturi pentru aspiranții creatori de conținut
Ce le recomanzi celor care doresc să urmeze o carieră similară?
Probabil că una dintre cele mai comune întrebări pe care le primesc este: „Bă Jimmy, da’ cum fac și eu să încep ceva pe YouTube, uite știu să desenez, știu să animez, cum încep ceva?”
Iar întrebările astea vin adesea de la persoane care știu să editeze, să animeze sau să deseneze, poate mai bine decât mine. Așa că sfatul meu a fost mereu: „Păi, începe, pur și simplu, fă ceva!”
Știu că pare așa, un sfat aruncat în vânt, însă cel mai important punct din cariera mea de creator de conținut a fost să încep să fac ceva. Habar n-aveam cu ce se mănâncă animația, dar am început să fac ceva, iar restul a venit de la sine.
Vorba aia, degeaba ai un talent, dacă-l ții doar pentru tine. În fond, poate greșesc, dar, din punctul meu de vedere, talentul nu e decât o înclinație spre ceva care prin muncă și dedicație ajunge să fie perceput de oamenii din jurul tău drept talent.
Dacă ai ajuns în punctul ăla în care oamenii spun despre tine că ai talent la ceva, fie desen, muzică sau orice altceva, înseamnă că ai muncit să ajungi acolo, așa că poate e timpul să cauți moduri prin care să valorifici acest talent.
Cum să-l valorifici? Poate fi complicat, știu, însă important e să cauți tu oportunitățile, nu să aștepți să te găsească ele pe tine. Pe parcurs, vei găsi oameni dispuși să investească în talentul tău, dar nimeni nu va veni la tine să te întrebe: „auzi, da’ tu ce știi să faci?”, trebuie mai întâi să le arăți tu ce știi să faci.
Deci, dacă îți dorești să urmezi o carieră similară cu cea a lui Jimmy Hex, sfatul său este să începi să faci ceea ce îți place, să muncești din greu, să nu te oprești la primul obstacol și să cauți mereu oportunități de a-ți valorifica talentul. Jimmy a reușit să transforme o pasiune într-o carieră de succes, iar cu determinare și perseverență, și tu poți face la fel.