Poemul Noapte de decemvrie, de Alexandru Macedonski face parte din volumul ”Flori sacre” aparut in 1912. Sursa de inspiratie a poemului este povestirea ”Meka si Meka”, unde cetatea sfanta a musulmanilor reprezinta simbolul absolutului. Tema poemului o constituie conditia nefericita a poemului intr-o lume artificiala ostila. Din punct de vedere structural, poemul este impartit in doua parti legale intre ele de un episod poetic: Partea 1 (1-28), episodul de legatura (29-39), partea II (40-227).
Comentariul poemului Noapte de decemvrie, de Alexandru Macedonski
In prima parte a poemului este surprinsa imaginea poetului aflat intr-un cadru care nu este prielnic inspiratiei. Atmosfera din exterior sugerata prin personificarea ”pustie si alba e camera moarta” reda intru-totul retinerea poetului fata de aceasta atmosfera ostila. Focul, simbol al inspiratiei ”se stinge” exprimand faptul ca poetul este lipsit de inspiratie. Atmosfera din exterior sugerata prin epitetele ”viscolul albastru”, ”salbatica fiara”, ”lupi groaznici” exprima faptul ca lumea exterioara este ostila poetului de care incearca sa se detaseze. El aspira la un ideal, iar singura modalitate ramane inspiratia. In episodul de legatura este sugerata ideea transpunerii conditiei umile a poetului in ideal. E valorificat motivul romantic al inspiratiei, flacara simbolica ce ”palpta, trosneste, vorbeste, aduce vibrarea”.
In partea a doua, poetul apare in ipostaza de emir al Bagdadului. Bogatia si frumusetea Bagdadului este exprimata in versurile ”Prin aer petale de roze plutesc/ Matasea inflorita marita cu firul/ Havuzele canta, voci limpezi soptesc” sau ”Bagdadul, poiana de raze si crini” sau ”Rai de aripi de vise si rai de gradini”. De asemenea, emirul are din bogatiile Bagdadului plasandu-l astfel intr-o conditie sociala, materiala, superioara. Enumeratia ”e tanar, e farmec, e trasnet, e zeu” exprima frumusetea emirului. Cu toate ca are bogatia materiale pe care si-ar dori-o orice om ”Movile inalte de argint si de aur..”, ceea ce il misca este dorinta de a merge la Meka. Aceasta dorinta il macina si-l atrage in mod definitiv pe emir implicand atat vointa, cat si dorinta.
Pentru a ajunge la Meka, emirul, simbol al omului de geniu, trebuie sa parcurga un drum dificil, sa traca ”o pustie imensa”. El are de ales dintre viata frumoasa pe care i-o oferea Bagdadul si parcursul dificil spre atingerea absolutului. Pentru acest drum se pregateste pe masura unui emir: ”Dar iata si ziua cand robii sarmeaza/ Camile gateste si negrii armasari/ Convoiul se-nsira, in zori scanteiaza/ Porneste cu zgomot, multimea-l urmeaza”.
Drumul spre cetatea Meka
Orasul Bagdad este privit ca un loc ce aminteste de o idila. Despartirea de acest loc inseamna si despartirea de ceea ce este frumos. Intalnirea la fantana copilariei cu un om ”mai slut ca iadul, zdrentos si pocit” pune in evidenta relatia om obisnuit-om de geniu. Portretul omului obisnuit creionat in epitete precum ”zdrentos”, ”pocit”, ”hait jalnic de bube”, ”viclean la privire”, ”searbat la fata” subliniaza diferenta evidenta perceputa sub aspectul fizic. Amandoi pornesc spre acelasi loc, insa urmand drumuri diferite. Emirul alege drumul cel mai scurt, pe cand drumetul, drumul ocolitor.
Dorinta de a atinge cat mai repede absolutul de catre emir e subliniata prin alegerea drumului cel ami scurt. Parcurgerea calatoriei infruntand arsita pustiului inseamna dispunerea la sacrificiul din partea emirului. Nici moartea slujitorilor, nici a camilelor, nu-l determina sa renunte la visul din copilarie de a ajunge la Meka. Foamea, setea nu reprezinta impedimente pentru ca iluzia cetatii Meka este cea care-l fascineaza (”Si tot nu se arata naluca sublimă”). El moare ”sub jarul pustiei” in timp ce drumetul reuseste sa intre portile Mekai pamantesti. Aparent, drumetul este cel care si-a atins visul, insa emirul prin moartea lui reuseste sa intre ”in Meka cea mare”.
Analizand poemul din perspectiva relatiei om superior – om comun se pot observa o serie de antiteze cum ar fi bogatie materiala – saracie, frumusete fizica – ”uratenie”, etern – efemer la viata – moarte.
Finalul poemului revine la acelasi cadru nocturn, ostil poetului emir.
[maxbutton id=”1″ url=”https://l.profitshare.ro/l/9944296″ text=”Cumpără cartea de pe eMag.ro” ]