Volumele de poezii ale lui Octavian Goga au ca tematica centrala destinul colectiv al romanilor din Ardeal de la inceputului sec. al XV-lea aflati de veacuri sub stapanire straina: ”Poezii”, ”Ne cheama pamantul”, ”Din umbra zidurilor”, ”Cantece fara tara”.
Poezia lui Octavia Goga se impune in literatura noastra datorita faptuui ca poetul reuseste sa gaseasca alte surse de inspiratie decat cele ale lui Eminescu. Atentia lui coboara spre lumea satului romanesc, spre frumusetea naturii in constrast cu dramele oamenilor care locuiesc in acest spatiu. Contrastul dintre natura paradisiaca, dar al lui Dumnezeu dat omului si dramele acestuia alcatuiesc de ele mai multe ori substanta poeziei lui Octavian Goga.
Poezia ”De demult” face parte din ”Ne cheama pamantul” fiind o elegie cu tema sociala ce surprinde suferintele romanilor din Ardeal si dorinta lor de a li se face dreptate.
Tema poeziei: Asuprirea sociala si nationala a romanilor dezvoltata cu ajutorul mai multor motive: noaptea, lumanarea, tristetea, optimismul.
Titlul poeziei: contine in structura sa un adverb care urmat de punctele de suspensie sugereaza prelungirea suferintei romanilor ca intr-un suspin necontenit. Prin acest adverv se exprima ideea de vreme indepartata cand oamenii locurilor isi plang soarta si nu inceteaza sa creada intr-un moment eliberator.
Structura poeziei ”De demult…” de Octavian Goga
Poezia este structurata in patru secvente poetice in care sunt prezentati pasii facuti de cei patru juzi si preot ce aduc la cunostinta imparatului abuzurile la care sunt supusi romanii exprimandu-si convingerea ca vor fi ascultate si rezolvate.
Incipitul poeziei reda atmosfera nocturna de taina, de colaborare in casa preotului intre el si cei patru primari. Prin aceasta atmosfera nocturna se face trimite la romantism si la meditatie. Cel care scrie ”cartea” este preotul.
A doua secventa poetica este delimintata prin ghilimele deoarece suprinde continutul scrisorii. Persoana a treia este inlocuita cu persoana I plural. Astfel, prin verbele ”se inchina”, ”scrie”, se subliniaza identificarea celor care au contribuit la continutul scrisorii cu suferintele celor care ii reprezinta. Incipitul celei de-a doua secvente prin formula de adresare ”Luminate imparate” si versul ”Cu supunere se-nchina” exprimarespectul expeditorilor scrisorii. Ceea ce i-a determinat sa scrie este tristetea pe care o traiesc comunitatile lor in urma abuzurilor facute. Ceea ce ii doare cel mai tare este faptul ca le-a fost luat pamantul si distruse hotarele asa cum le-au mosntenit ei de la batrani. Se reda de asemenea o realitate istorica, aceea ca in Ardeal primii care au stapanit pamantul au fost romanii. Un alt fapt grav pe care-l aduc la cunostinta imparatului este uciderea lui Ionut a Floarii, unul dintre ei. Aspectul lasat la urma este legat de moartea vitelor: ”ne mor vitelen-n ograda”. Ceea ce-si doresc ei este ca solutionarea abuzurilor sa se faca in mod pasnic. Realizarea scrisorii este facuta in ziua de Sfant Ilie, fapt ce are o puternica influenta afectiva. Sf. Prooroc Ilie este vestitorul dreptatii, se asociaza astfel sarbatorirea lui cu increderea romanilor la primirea unui raspuns favorabil din partea imparatului.
In secventa a treia, prin sintagma ”zorii de ziua” se sugereaza nadejdea romanilor in solutionarea nemultumirilor lor. Epitetul ”fetele nemangaiate” intareste ideea suferintei lor. Scrisoarea devine un obiect de pret si un motiv central al poeziei, dovada fiind ceremonialul scrierii, al impaturirii lor de trei ori, al primirii ei cu evlavie de Radu Roata si al petrecerii acestuia. Numele sau face trimutere la calatorie, iar alegerea sa ca mesager al lor nu este intamplatoare deoarece este vechi caprar din catanie si este cunoscator al limbii germane.
Limbajul poetic al acestei poezii variaza prin folosirea cuvintelor din limba populara (sarmanul, prapadit, papa etc.) cu regionalisme (jitar), arhaisme (juzi, caprari, catanie) si cu termeni religiosi (cruce), Punctele de suspensie si exclamatiile sunt semnele framantarii sufletesti gata oricand sa izbucneasca.
Prin poezia ”De demult…” de Octavian Goga exprima un puternic sentiment patriotic prin apelul la destinul plin de suferinta al romanilor din Ardeal.