În „Povestea lui Harap Alb” sunt folosite modalitățile de caracterizare directă și indirectă, ca și mijloace de caracterizare ale personajului principal, Harap Alb.
Caracterizarea directă – Povestea lui Harap Alb
Caracterizarea directă este realizată prin intermediul personajelor și a naratorului. Așadar, încă de la început, naratorul îl caracterizează pe protagonist ca fiind unul dintre fii craiului, mezinul familiei.
Chiar dacă nu este precizat nicăieri, este de la sine înțeles că statura sa de mezin va fi de fapt o consecință a neascultării sfaturilor tatălui. Tot prin prisma naratorului, cititorul află că Harap-Alb este milostiv:
- „fiul craiului, boboc în felul său…”;
- „naiv”;
- „credul”.
Mai este caracterizat direct și de către Sfânta Duminică:
- „luminate crăișor”;
- „slab de înger”;
- „mai fricos decât o femeie”;
- „găină plouată”.
Calul, cel mai bun prieten al lui Harap Alb, are puterea supranaturală de a vorbi. Astfel, și el îl va caracteriza direct pe crăișor: „nu te știam așa de fricos”.
Spânul spune „pentru vrednicia lui mi l-a dat tata”. Așadar, acesta îl consideră vrednic de cele mai grele probe.
Caracterizarea indirectă
Caracterizarea indirectă a lui Harap Alb este foarte amănunțită. Caracterul său este scos la iveală prin intermediul acțiunilor și vorbelor sale. Părțile mai ascunse ale sufletului protagonistului sunt scoase la iveală în cadrul probelor.
Prima probă pe care o trece este cea a milosteniei. Aici, Harap Alb își dovedește bunătatea. El dă pomană unei femei sărace și bătrâne, care era de fapt Sfânta Duminică. Făcând o faptă bună, el va fi recompensat cu sfaturi de nădejde.
Caracterizarea indirectă mai este realizată și prin numele său „Harap-Alb”, ce este un oximoron:
- Harap = slugă;
- Alb = pur.
Limbajul și faptele sale îl definesc: „ca tovarăș, era părtaș la toate, și la pagubă și la câștig, și prietenos cu fiecare pentru că avea nevoie de dânșii, în călătoria sa la Împăratul Roș”.
Acesta ocolește nunta furnicilor, punându-și în pericol viața. Dragostea oferită pentru furnici și albine îi va aduce ocrotire din partea lor atunci când va intra în primejdie. Pentru acestea a trecut prin apă și a deviat de la drum pentru a le construi un adăpost.
Așadar, eroul știe cum să se comporte cu ființele din jurul său: calul, albinele, cele cinci ajutoare, fata Împăratului Roș, Sfânta Duminică, primind ajutor din partea tuturor.
Acesta dă dovadă de vitejie si prin intermediul probelor. Este un personaj atipic, un erou diferit față de cei prezenți în alte basme. Harap-Alb este o reuniune a calităților și defectelor omenești. Dă dovadă de inteligență, de înțelepciune, dar și de frică, fiind un personaj complex.
Spre deosebire de alte basme, acesta evoluează prin intermediul probelor la care este supus pe tot parcursul inițierii sale ca și om matur. Prin tot ce face el reușește să atragă admirația oamenilor din jur.
În concluzie, Harap Alb este un personaj atipic unui basm. Din această cauză, „Povestea lui Harap Alb” este și astăzi definitorie pentru literatura română. Viața personajului poate fi transpusă în realitate. Înainte ca omul să-și gospodărească propria familie și casă, acesta trebuie să învețe din tainele greutății vieții sale.