Muntele vrăjit – Thomas Mann este una dintre cărțile pe care știi că trebuie să o citești, fiind privită ca o capodoperă a literaturii universale, dar a cărei întindere te determină să o pui mereu în coada listei de lectură. De ceva vreme blogul nostru de cărți s-a orientat destul de mult pe literatura clasică. Nu ignor noile apariții, ba din contră, le cumpăr atunci când mi se par atractive și vă spun părerea mea pe blog, dar de multe ori aceste cărți nu îți aduc satisfacția unora care sunt apreciate deja de milioane de cititori, de generații întregi.
În orice ediție ai citi Muntele vrăjit, se apropie de 1000 de pagini, oarecum explicabil dat fiind faptul că lui Thomas Mann i-au trebuit 11 ani pentru a o concepe. Perioada în care a fost scrisă – începută înaintea Primului Război Mondial și terminată mult după acesta, se reflectă din plin prin microuniversul creat, o imagine în miniatură a unei Europe diverse, cu valori extrem de diferite de la un popor la altul. Poți simți în multe rânduri superioritatea rigorii germane în fața gălăgioasei civilizații răsăritene sau sudice. Locul ales pentru a pune în comun o diversitate atât de largă este sanatoriul Berghof, izolat pe un munte în apropierea stațiunii elvețiene Davos, inspirat din cele câteva luni petrecute de Thomas Mann împreună cu soția sa la un sanatoriu din regiune.
Muntele vrăjit – Thomas Mann: Desfășurarea acțiunii
Hans Castorp pleacă într-o vizită de trei săptămâni la vărul său Joachim Ziemssen, internat la Berghof pentru tuberculoză. Începutul cărții aduce și o scurtă descriere a vieții lui Castorp, un orfan provenit dintr-o familie burgheză din Hamburg, aceste pagini amintindu-mi de atmosfera din Casa Buddenbrook a aceluiași Mann (am văzut doar filmul, dar mi-a plăcut și a fost unul dintre motivele pentru a îi citi cărțile). Hans găsește o lume total diferită de cea din vale, principalele preocupări ale pacienților fiind plimbările, curile de odihnă, cele cinci mese ale zilei, concertele ocazionale și conferințele ținute bilunar de doctor fiind adevărate motive de sărbătoare. Dacă nu ar fi imaginile bolii care apar uneori, ai avea impresia că sanatoriul reprezintă un loc de concediu și socializare.
Hans Castorp se adaptează rapid acestei lumi și începe să se detașeze de viața sa de la șes. Lasă marea și nisipul pentru munte și zăpadă fără niciun regret, temperatura și semnele unei boli identificate în perioada în care se pregătea să plece părând mai degrabă un pretext. Odată amânată reîntoarcerea, vor apare mereu motive să fie făcută pe o perioadă nedeterminată, șederea sa ajungând în cele din urmă să se întindă pe durata a șapte ani. La aceasta a contribuit bineînțeles și o femeie – exotica rusoaică Clavdia Chauchat. Dragostea platonică a lui Hans, idealizarea Clavdiei, puse în comun cu firea libertină a acesteia, cu cuceririle sale și cu măiestria cu care flirtează cu bărbații, crează imaginea unei discrepanțe uriașe între cei doi, așteptarea timp de ani de zile a femeii fiind mai degrabă un pretext, decât un motiv al amânării plecării.
Cartea e plină de personaje interesante, simboluri ale unor lumi foarte diferite. Consilierul aulic Behrens, medicul principal, pare mai degrabă un antreprenor orientat în a prelungi cât mai mult șederea pacienților săi în acest extravagant sanatoriu internațional, deși valențele profesionale ale acestuia par a fi demonstrate de unele succese terapeutice înregistrate. Ludovico Settembrini, italianul simbol al umanismului și iezuitul Naphta, se angajează într-o dezbatere de idei, menitea îl atrage pe Hans într-una dintre cele două tabere antagonice.Vesnica dezbatere a celor doi poate constitui pentru unii cititori punctul de atractie al Muntelui vrăjit, dar eu am perceput-o mai degrabă ca fiind nerelvantă pentru perioada noastră și care ia mult din farmecul cărții. Mai putem găsi aici prințese egiptene, magnați ruși și olandezi, evrei din România, cehi, un adevărat turn Babel mutat într-un mirific colț elvețian.
Mi-a plăcut extinsa meditația asupra timpului și relativității acestuia, detașarea cu care oamenii se desprind de îndeletnicirile lor zilnice, pentru savuroasa uitare și nepăsare pe care le găsesc la Berghof. Muntele vrăjit tocmai asta cere pentru a intra în atmosfera sa – timp, iar Thomas Mann recomandă chiar o a doua lectură pentru a îi pătrunde mai bine tainele. Mie mi-a stârnit senzații amestecate, poate mă așteptam la prea multe din această lectură. O carte bună, dar care se întinde parcă prea mult, la fel ca și vizita lui Hans Castorp.
Poți să cumperi cartea de AICI.