O mie nouă sute optzeci și patru este una dintre cărțile emblematice, de care am auzit cu toții. O carte pe care ai impresia că o cunoști fără să fi citit-o. Mare prostie faci dacă pornești de la premisa asta. 1984 de George Orwell reprezintă o demonstrație strălucitoare a necesității includerii marilor clasici în lista de lectură a oricărui bibliofil.
Cartea O mie nouă sute optzeci și patru – scriere emblematică
Văzută ca o scriere emblematică în categoria distopiilor, cartea are mult mai multe elemente de legătură cu cotidianul decât ar lăsa să se simtă la o simplă lectură.
Războiul este pace.
Libertate este sclavie.
Ignoranța este putere.
Lozinci formate din apropierea unor termeni antagonici, în fapt simboluri ale renunțării la propria rațiune în detrimentul imaginilor impuse de Partidul unic. Un Partid care te spionează prin tele-ecranul din propria ta casă, care te trezește dimineața, un partid care îți cere iubire necondiționată pentru liderul său – Fratele cel Mare, un partid care nu încurajează familia, iubirea și sexul, căci un individ împlinit nu ar intra atât de ușor un transa necesară acceptării unor nonsensuri. O lume în care trecutul se rescrie așa cum vrea partidul, căci un fapt trecut în ediția falsificata a unui ziar mai vechi devine izvor de istorie. Dacă partidul dorește să discrediteze un individ o face, inoculând neadevăruri prin tele-ecrane, care repetate la infinit ajug să fie adevăruri absolute. Partidul manipulează totul, până și limba, pe care o dezbracă de orice semnificație și o transformă într-un șir de cuvinte impersonale, denumite generic nouvorba.
Cartea a fost scrisă în anul 1948
Remarcabil este faptul că Orwell a scris cartea în anul 1948, atunci când se vorbea mai puțin de uniuni de state. Lumea anului 1984 este transnațională, împărțită în Oceania, Eurasia și Estasia, aflate într-un permanent război. La fel de bine războiul poate fi imaginar, inoculat oamenilor prin tele-ecrane și ziare, pentru a le da tot timpul un subiect de gândit și sentimentul necesității asigurării protecției de către Partid.
În Londra oamenii trăiesc o viață mizeră, impozante fiind doar sediile celor câtorva ministere, însărcinate cu propaganda și poliția politică.
Nu vă gândiți că 1984 e o carte care înșiră o serie de idei despre viitor și atât. Nu, are un fir narativ cât se poate de interesant. Winston Smith, un angajat al unui minister, începe să simtă că lumea în care trăiește e o mare minciună. Caută adevărul în amintiri, în memoria colectivă a unui oraș care pare ștearsă în totalitate. Viața așa cum o știm se regăsește doar în mahalale, în lumea hulită a prolilor, oameni banali cărora Partidul le respingea calitatea de membru, dar le oferă la schimb ca preocupare centrală accesul la droguri, prostituție și pariuri. Winston îndrăznește să se îndrăgostească și să aibă relații sexuale cu iubita sa, un lucru de neconceput în lumea total depersonalizată și lipsită de orice satisfacție individuală.
O mie nouă sute optzeci și patru a lui Orwell e o distopie, dar vei recunoaște frânturi de comunism, de manipulare TV, de regimuri dictatoriale, lucruri pe care majoritatea oamenilor deja le-au experimentat. Cartea intră direct într-un top 10 al preferințelor mele.
[maxbutton id=”1″ url=”https://l.profitshare.ro/l/11468898″ text=”Cumpără cartea!” ]