Shusaku Endo m-a surprins plăcut cu al său Samuraiul, dar asta e firesc în cazul unui iubitor de ficțiune istorică. Recenziile cărții Scandalul m-au dus cu gândul la altceva, la o combinație de Kenzaburo Oe și Ryu Murakami (știu că iubitorii celor doi vor fi incitați de afirmația mea), iar lectura mi-a confirmat în mare parte așteptările.
Suguro, un autor de 65 de ani, cunoaște deplina apreciere artistică. Meritele îi sunt recunoscute prin acordarea unui prestigios premiu literar nipon, care îi deschide drumul către comisiile de selectare ale viitorilor laureați. Sute de fani participă la prelegerile sale publice și la sesiunile de autografe din librării, devenind un adevărat simbol al literaturii pure, în care binele și apropierea față de ceilalți reprezintă teme centrale. De fapt Suguro translatează în romanele sale preceptele creștine, religie căreia îi este adept (creștinismul pare o temă predilectă ale romanelor sale, fără a fi un dogmatic). Duce alături de soția sa o viață de familie liniștită, care poate ascunde însă sub aparențele sale o lipsă de comunicare și de înțelegere a nevoilor reale ale fiecăruia.
Recenzie carte: Scandalul – Shusaku Endo
Imaginea romancierului bazat pe o retorică atât de nobilă se zdruncină puternic când apar primele zvonuri cu privire la viața de noapte pe care o duce în obscurele cartiere ale plăcerilor trupești din Tokio. Suguro, surprins de zvonuri, pornește în căutarea omului care îi seamănă atât de tare fizic, încât ceilalți îi confundă. Intrăm într-o lume ciudată, autorul dând curs esteticii urâtului pe care o teoretizează prin vocea unuia din personajele sale. Ca în cazul tuturor romanelor japoneze pe care le-am citit, atunci când intervin pasaje erotice, avem de-a face cu unele extreme – sado-masochism de data aceasta, însoțite de bogate reflexii privind nevoia omului a de umili, sau de a fi umilit.
Planurile încep să se întrepătrundă și într-un crescendo interesant devii captivat de o mare întrebare – există cu adevărat o persoană identică lui Suguro, un bărbat pervers și vulgar, sau e doar o dedublare a scriitorului, care intrat în această estetică a urâtului își înlătură convenționalul vieții și imaginii cotidiene prin cele mai bizare aventuri sexuale?
Mi-a plăcut Scandalul, o pot încerca cei care nu închid lezați la primele pagini cu conotație sexuală și înțeleg că totul e o experiență literară antitetică, interesantă.
[maxbutton id=”1″ url=”https://l.profitshare.ro/l/11301107″ text=”Cumpără cartea!” ]