„Povestea lui Harap Alb”, scrisă de Ion Creangă este un basm cult. A fost publicată pentru prima dată în revista „Convorbiri literare”, în anul 1877.
Fiind un basm cult, acesta va urmări îndeaproape lupta dintre bine și rău. Însă, definitoriu pentru tema acestei opere este prezentarea drumului inițiatic al protagonistului.
Așadar, partea binelui va fi reprezentată de către Harap Alb, iar opozantul său este Spânul. Deoarece Spânul joacă un rol foarte important în maturizarea crăișorului, el va fi prezent în aproape toate momentele subiectului.
Relația ce se clădește între protagonist și antagonist se bazează pe o serie de incompatibilități la nivelul statuturilor:
- Sociale;
- psihologice;
- morale.
Statutul social al personajelor antitetice
Personajul principal este Harap Alb, eroul acestui basm cult. Statutul său social se modifică pe parcursul întregii opere. Inițial, povestea îl surprinde în postura de fiu de crai.
Mai apoi, datorită neascultării sale, în urma botezului din fântână acesta devine Harap Alb. Mai precis, sluga antagonistului. „Și de azi înainte eu o să fiu nepotul împăratului… iară tu sluga mea.”.
Altă schimbare asupra statutului său social se poate vedea în deznodământ. Prin moartea eroului și renașterea sa, acesta își recapătă statutul de crai. În încheiere, acesta avansează și devine împărat.
La fel se întâmplă și în cazul antagonistului, Spânul. Acesta începe acțiunea ca și un om rău, spân, ca mai apoi să-i fure statutul crăișorului. În deznodământ, statutul său revine la cel inițial după ce este demascat. Spânul moare răpus de calul lui Harap Alb.
Statutul psihologic al personajelor
Statutul psihologic este foarte legat de statutul social. Statutul psihologic variază în funcție de experiențele dobândite. Așadar, la început crăișorul manifestă egoism, impulsivitate și superficialitate.
Aceste laturi ale crăișorului reprezintă de fapt defectele sale. Însă, de pe urma transformării sale în sclav al Spânului, el dobândește anumite calități potrivite pentru un viitor împărat. Acesta evoluează din punct de vedere psihologic pe întreg parcursul operei, tema fiind bazată pe inițierea sa.
Așadar, Harap Alb, dintr-un personaj fricos, naiv și impulsiv, devine perseverent, social, curajos și virtuos, împărat iubit de toți.
În schimb, antagonistul, Spânul, este un personaj mârșav, reprezentant al răului. Însă, el joacă un rol foarte important în viața crăișorului fiind de fapt răul necesar. Acesta rămâne linear pe tot parcursul operei din punct de vedere psihologic, fiind mincinos, mârșav și egoist.
Statutul moral al personajelor
La fel ca și celelalte statuturi, statutul moral al crăișorului evoluează pe întreaga lungime a operei. Acest fapt este cel mai bine surprins pe de-a lungul desfășurării acțiunii. Inițial, crăișorul are atât calități, cât și defecte, fiind un personaj rotund.
Neascultarea ce este generată de către naivitatea sa, îl aduce în punctul în care are încredere în omul spân, antagonistul său. Tot odată se poate observa și o lipsă acută de experiență.
Așadar, el pic din punct de vedere social. Acest gest face referire către incapacitatea personajului de a distinge minciuna de adevăr sau aparențele de esențe. El dă dovadă de imaturitate, care este totuși atât de necesară în obținerea înțelepciunii necesare pentru a fi demn de tron.
Calitățile sale sunt evidențiate prin intermediul relației sale cu celelalte personaje:
- bunătatea;
- altruismul;
- curajul;
- demnitatea.