Anxietatea sociala este mai mult decat o simpla timiditate. Copiii care sufera de aceasta tulburare se simt extrem de incomozi in mediile sociale si, in unele cazuri, intampina probleme in a-si indeplini sarcinile de zi cu zi. Iata tot ce trebuie sa stie parintii despre anxietatea sociala la copii.
Ce este anxietatea sociala?
Copilul tau se simte extrem de inconfortabil in mediile sociale? Ai putea presupune ca este pur si simplu mai rezervat decat alti copii. Dar, desi este complet normal sa fii rezervat si timid uneori, cum ar fi atunci cand vorbesti in fata clasei, timiditatea excesiva ar putea indica de fapt o tulburare de anxietate sociala.
Conform specialistilor, anxietatea sociala este o afectiune de sanatate mintala in care interactiunile sociale viitoare pot provoca o crestere a anxietatii. Unii copii cu aceasta tulburare se ingrijoreaza nerezonabil atunci cand trebuie sa se intalneasca sau sa vorbeasca cu oameni si se tem in mod constant ca vor fi judecati negativ sau ca vor fi respinsi.
In unele cazuri, anxietatea sociala face dificila indeplinirea sarcinilor de zi cu zi, cum ar fi mersul la scoala, comunicarea cu colegii si utilizarea toaletelor publice. De aceea, parintii ar trebui sa invete simptomele revelatoare ale anxietatii sociale si sa caute tratament adecvat atunci cand este necesar, de obicei sub forma terapiei cognitiv-comportamentale.
Simptomele anxietatii sociale la copii
Simptomele anxietatii sociale se impart in trei categorii: fizice, emotionale si comportamentale. Parintii isi cunosc cel mai bine copiii, asa ca ei trebuie sa fie atenti la orice iesit din comun la copilul lor. Iata cateva dintre cele mai comune semne de anxietate sociala la copii:
-
- Frica de a intalni sau de a vorbi cu oamenii. Suferinta poate incepe cu zile sau saptamani inainte de un eveniment;
-
- Ingrijorare constanta cu privire la judecata altora;
-
- Timiditate extrema in medii sociale sau la scoala;
-
- Evitarea situatiilor care declanseaza anxietate, cum ar fi mersul la toaletele publice, vorbitul cu profesorii sau participarea la petreceri;
-
- Crize de furie inainte sau in timpul evenimentelor sociale;
-
- Simptome fizice precum transpiratie, greata, tremur, inrosirea pielii, ameteli sau ritm cardiac crescut. Acestea apar adesea in situatii sociale pe care copiii le percep ca fiind infricosatoare si pot duce la atacuri de panica in cazuri extreme;
-
- Senzatia de neputinta, tristete sau furie in mediile sociale;
-
- Dificultatea de a crea prietenii sau de a vorbi cu colegii;
-
- Refuzul de a vorbi in anumite situatii;
-
- Vorbire inceata si evitarea contactului vizual;
-
- Refuzul de a merge la scoala, in cazuri extreme.
Este important de mentionat ca tulburarea de anxietate sociala se prezinta diferit la toti copiii. Unii copii au simptome in toate situatiile sociale, in timp ce alti copii se confrunta cu probleme doar in anumite situatii, cum ar fi la scoala sau la petreceri.
Tratamentul anxietatii sociale la domiciliu
Parintii ar trebui sa-si intrebe direct copiii despre temerile lor. Copiii trebuie intrebati ce anume ii fac anxiosi, apoi parintii sa se gandeasca la solutii in consecinta. De exemplu, daca cei mici sunt ingrijorati sa vorbeasca cu colegii in pauza de pranz de la scoala, parintii ar putea sa le ofere idei de subiecte de conversatie. De asemenea, copiii pot fi invatati cateva modalitati de a se autocalma in cazul in care se simt anxiosi (cum ar fi respiratia profunda).
Parintii nu trebuie sa isi lase copiii sa evite cu totul factorii ce le declanseaza anxietatea. Pentru a-si depasi ingrijorarile, copiii trebuie pusi putin cate putin in fata acestor factori, pana cand se vor invata cu ei.
Terapia si medicatia
Unii copii cu anxietate sociala ar putea avea nevoie de ajutorul unui specialist in psihiatrie pediatrica. Un profesionist va decide daca micutul are nevoie de tratament, care este de obicei sub forma de terapie cognitiv-comportamentala (TCC).
TCC este un tip de terapie de vorbire care ii antreneaza pe copii sa inteleaga modul in care gandurile lor se joaca cu emotiile lor. Copiii pot invata, de asemenea, respiratia profunda, meditatia si alte exercitii de relaxare pentru a face fata simptomelor lor.
In cazul in care copilul nu raspunde terapiei cognitiv-comportamentale, medicul ii poate recomanda medicamente precum inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei. Acestea sunt adesea folosite pe termen scurt pentru a face psihoterapia mai eficienta.