Romantismul este un curent literar. Acesta și-a atins apogeul în literatură românească doar în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Romantismul este ceva aparte, deoarece el s-a manifestat prin diferite forme.
Curentul literar a fost marcat mai ales de zona literaturii și a muzicii. Romantismul a dat naștere și realismului, după ce acest curent literar a ajuns să fie predat în școli, criticii împotrivindu-se idealizării realității.
Care sunt trăsăturile romantismului?
Romantismul a reușit să introducă anumite categorii estetice, precum:
- Sublimul;
- Fantasticul;
- Grotescul;
- Macabrul;
- Feericul.
Mai mult decât atât, a dat naștere unor noi specii literare ca și drama romantică, poemul filozofic, nuvela istorică și meditația. Spre deosebire de clasicism, romantismul cultivă fantezia și imaginația, minimizând rațiunea umană.
O altă caracteristică a romantismului este că promovează folclorul, trecutul istoric și tradițiile. Mai presus de toate, romantismul este curentul literar ce pune accent pe sentimentele omenești, în special pe iubire și trăiri interioare intense.
Toate acestea vor fi armonizate de un cadru feeric al naturii. Natura joacă și ea un rol important în operele romantice. Cu ajutorul unui cadru natural nocturn, s-a realizat mitul oniric ce este defapt evadarea din realitate prin intermediul viselor.
În aproape toate operele literare romantice se vor găsi aspecte de contemplare cu natura. Acestea sunt concretizate prin:
- Descrierea peisajelor;
- Descrierea anotimpurilor în pasteluri;
- Reflecții asupra celor mai mari probleme ale universului – Meditații.
În poezia „Luceafărul”, de Mihai Eminescu, vom găsi o trăsătură definitorie pentru romantism. Ne întâlnim cu condiția nefericită a omului de geniu în lume. Descrierile cadrului în care se realizează natura sunt ieșite din comun, la fel ca și portretizarea personajelor.
Timpul și spațiul sunt nemărginite, infinite. Romanticii au definit prin aceste elemente proiecția subiectivă a spiritului uman. Conceptul a fost preluat de la marii filozofi înclinați spre idealism.
În operele romantice ne putem întâlni și cu ironia romantică. O altă trăsătură este asumarea și întruchiparea unei poziții demonice față de univers. Romanticii au o înclinație spre armonia contrariilor. Prin intermediul acestei tehnici, ei vor scoate în evidență anatomiile specifice unei existențe în antiteză.
Romantismul – Ce fel de caracteristici întâlnim în cadrul literaturii romantice?
Majoritatea operelor literare vor fi caracterizate de existența eului liric și a unui limbaj poetic bogat. Romantismul a oferit creatorilor literari o libertate aparte, fiind absente reguli de constrângere.
Alte caracteristici importante ale romantismului:
- Adorația trecutului, în special cel al Evului Mediu și goticii;
- Scoaterea în evidență a specificului național, descoperirea folclorului;
- Operele sunt niște aspirații ale absolutului;
- Istoria este adesea reprezentată într-o manieră ideologizată;
- Temele romantice, precum: viața, exotismul, moartea, iubirea, libertatea.
Care sunt reprezentanții romantismului românesc?
Cel mai mare romantic al operei literare românești este Mihai Eminescu. Operele care l-au consacrat sunt:
- „Luceafărul”;
- „Scrisoarea I”;
- „Scrisoarea II”;
- „Scrisoarea III”;
- „Floare Albastră”;
- „Făt-Frumos din lacrimă”;
- „Geniu pustiu”.
Alți reprezentanți ai romantismului românesc sunt:
- Vasile Alcsandri;
- Mihail Kogălniceanu;
- Costache Negruzzi;
- George Coșbuc;
- Barbu Ștefănescu Delavrancea;
- Ion Heliade Rădulescu;
- Alecu Russo;
- Dimitrie Bolintineanu;
- Octavian Goga;
- Gheorghe Asachi.
Cu toate acestea, romantismul s-a simțit în sfera literaturii românești prin intermediul scriitorilor pașoptiști, precum Vasile Alecsandri, ca mai apoi urmând să-și atingă apogeul cu ajutorul operelor lui Mihai Eminescu.
Așadar, în România au existat trei etape ale romantismului:
- Preromantismul – se manifestă în preajma revoluției;
- Romantismul eminescian sau romantismul înalt;
- Romantismul posteminescian.
Spre deosebire de alte țări, romantismul românesc nu a luat naștere ca o formă de manifest contra clasicismului. El s-a cristalizat printr-o mișcare a redeșteptării naționale.