„Dinti albi” este inclusa de revista Time in lista top 100 cele mai bune carti in limba engleza din 1923 pana in 2005. Si asta e doar una dintre performantele romanului, caci Dinti albi de Zadie Smith a castigat multe, multe premii prestigioase, printre care James Tait Black Memorial Prize, Whitbread Book Award, Guardian First Book Award, Commonwealth Writers First Book Prize si Betty Trask Award.
Descrierea cărții
„Dinti albi” e o provocare. In primul rand datorita dimensiunii cartii (550 pg), apoi increngaturilor de personaje carora li se adauga multiple ramificatii (cartea urmareste istoria familiilor Johnes si Iqbal, intinsa pe mai multe generatii). Nu in ultimul rand, permanenta pendulare intre prezent si trecut iti solicita un grad sporit de concentrare. Daca adaugam si complexitatea temelor abordate (multiculturalitate, adaptarea strainilor la o noua cultura, probleme de religie, sexualitate, crize specifice adolescentei sau varstei mijlocii), imi veti acorda circumstante atenuante pentru perioada lunga de timp pe care, va marturisesc, s-a intins lectura romanului de fata.
Totusi, desi am amanat-o si rasamanat-o in repetate randuri, nu am putut sa nu revin la ea, constant, macar cateva pagini in fiecare seara. Prima data cand am citit ca a fost ecranizata (serial TV, 4 episoade, distribuit de Channel 4 intre17 septembrie – 8 octombrie 2002 ), mi s-a parut ciudat (ptr mine nu a fost o carte „vizuala”, mai degraza „senzoriala”), insa daca stau bine sa ma gandesc, si eu am citit-o ca pe un serial ce se deruleaza in fiecare seara….
Asadar, Bangladesh-ul si Jamaica se intalnesc si convetiuiesc in Nord-Vestul Londrei. Alfred Archibald Jones şi Samad Miah Iqbal, fosti camarazi din timpul celui de-al doilea raboi mondial, leaga o prietenie solida care tese legaturi intre sotiile lor (Alsana Begum si Clara Bowden) si, mai tarziu, intre descendenti (Irie Johnes, Magid și Millat Iqbal).
Povestea lui Samad, pe scurt: recitator convingator de Coran, musulman din mosi stramosi (strabunicul!!!) este contrariat de superficialitatea lumii occidentale si militeaza pentru intoarcerea familiei sale în Bangladesh, caci „Păcatele tatălui oriental vor cădea asupra fiilor occidentali”. In incercarea disperata de a salva macar unul dintre mostenitori de la pericolele degradarii, il trimite, pe ascuns, pe unul dintre fii in India. Insa planurile sale esueaza complet cu ambii baieti: dupa cativa ani, Magit se întoarce la Londra mai englez decat englezii, iar Millat, fiul rămas în Londra, in incercarea de a-si gasi radacinile, adera la miscarea fundamentalista KEVIN (Salvatorii Eternului și Victoriosului Popor Islamic – Keepers of the Eternal and Victorious Islamic Nation).
Povestea lui Archie: dupa ce supravieţuieşte unei episod sinucidal, in urma divortului de Ophelia, Archie se căsătoreşte cu Clara, o tânără de origine jamaicană, crescuta de o mama habotnica a „Martorilor lui Iehova”. Duc împreună o existenţă insipidă şi lipsită de perspective (Arhie e ceva cu brosurile, iar Clara e stearsa, probail casnica). Irie, fiica lor, trăieşte aceeaşi dramă a regăsirii de sine, penduland intre dragostea neimpartasita pentru Millat (sau Magid?), bunica adepta ferventa a Martorilor lui Iehova si „chalfenism”(soarecele viitorului).
Ce mi-a plăcut în Dinti albi de Zadie Smith?
– Stra-Stra-strabunicul lui Samad – Mandel Pande
Singurul motiv sa fie celebru, dupa cum se chinuia Archie sa demonstreze, era darul sau etimologic catre limba engleza, prin intermediul cuvantului „Pandy”, in dreptul caruia cititorul curios va gasi in OED urmatoarea definitie:
Pandy/pandi/ subst. 2 colocv (acum ist.) Si –dee. Mijlocul sex. 19 (Probabil de la numele de familie al primului soldat rasculat din inalta casta a sipailor din armata bengaleza. 1. Soldat sipai care a participat la Rascoala indiana din 1857 – 1859. 2. Rasculat sau tradator. 3. Persoana care se comporta ca un las intr-un conflict militar.
– Locul de refugiu al lui Archie si Samad
O’Connell’s este genul de loc unde vin barbatii insurati, cautand un altfel de familie. Spre deosebire de rudele de sange, aici e nevoie sa-si castige pozitia in comunitate; e nevoie de ani intregi de frecat menta cu pasiune, de pierdut vremea, de privit la stele, de taiat frunza la caini, de ascultat cum creste iarba si de privit cum se usuca vopseaua – adica mult mai multa pasiune decat investesc barbatii in momentul neglijent al procrearii. Trebuie sa cunosti locul.
– Irie – „civilizarea” parului afro;
– Ce-ţi trebuie, fato?
Păr drept. Păr drept, drept, lung, negru, lucios, pe care poţi să-l dai pe spate, să-l scuturi, să-l atingi, prin care poţi să-ţi treci degetele, pe care să-l poată bate vântul. Cu breton.
………..
……. jumătatea pentru femei a Salonului P.K. era o cameră a morţii. Aici, imposibila dorinţă de a avea păr drept şi „unduire” se lupta zi de zi cu hotărârea încăpăţânată a cârlionţatului folicul de tip african; aici, amoniacul, placa de îndreptat, agrafele, acele de păr şi chiar focul se înrolaseră cu toatele în război şi făceau tot ce erau în stare să supună fiecare fir de păr creţ.E drept?” era singura întrebare care se auzea când se scoteau prosoapele şi de sub uscător ieşeau capetele zvâcnind de durere. „E drept, Denise? Spune, Jackie, e drept?
La care Jackie sau Denise, neavând nici una dintre obligaţiile coafezelor albe, nefiind nevoite să facă ceai sau să pupe în fund, să flateze ori să facă conversaţie (căci acestea nu le erau cliente, ci paciente disperate şi nenorocite), pufneau sceptice şi le scoteau prosoapele de culoarea vomei:
– Mai drept de-atâta n-o să fie niciodată!
– Bunica Bowden
Gospodaria familiei Bowden o intriga. Era un loc al sfarsiturilor, al punctelor de final. Un loc unde era o imoralitate sa contezi pe sosirea zilei de maine si fiecare factura a gospodariei, de la laptar pana la electricitate era platita neaparat zilnic, ca sa nu se cheltuie bani pe utilitati sau bunuri care sa fie irosite in caz ca apare Dumnezeu cu sfanta Lui razbunare chiar a doua zi. Bowdenismul a dat un inteles cu totul nou expresiei “de azi pe maine”. Inseamna sa traiesti clipa eternal, mereu in balans pe marginea prapastiei ce duce catre anihilarea totala; exista oameni care iau droguri numai ca sa simta ceva asemanator cu existenta de zi cu zi a lui Hortense Bowden, de optzeci si patru de ani.
Si multe, multe alte pasaje savuroase, pe care vi le recomand cu drag.
[maxbutton id=”1″ url=”https://l.profitshare.ro/l/11309410″ text=”Cumpără cartea!” ]