Harap Alb este un personaj tridimensional. El reușește să iasă din tiparele impuse de către caracteristicile specifice basmului cult. Protagonistul este un personaj ce reușește să surprindă cititorul.
Întreaga lui aventură este de fapt o inițiere pentru a fi demn de moștenirea lui Verde Împărat și de familia ce urmează să și-o întemeieze. Prin intermediul fiecărei acțiuni, crăișorul învață aspecte importante legate de viață, acumulând experiența necesară unui adult.
Chiar dacă este înzestrat cu calități, Harap Alb are defecte și slăbiciuni omenești. Trece prin perioade de:
- Tristețe;
- Disperare;
- Satisfacții;
Toate acestea conduc spre desăvârșirea sa ca om, respectiv viitor împărat. Faptele sale se desfășoară normal, având limite omenești. Orice probă ce impune ieșirea din sfera realului va fi depășită cu ajutorul celorlalte personaje, ce au puteri magice.
Harap Alb și caracteristicile sale omenești
Totul începe atunci când mezinul, viitorul Harap-Alb, este impresionat de dezamăgirea tatălui față de cei doi fii ai săi mai mari, ce nu i-au trecut proba. Așadar, tatăl merge în grădină și „începe să plângă în inima sa”.
Aici putem surprinde un moment cheie, unde mezinul își dorește să-și asume responsabilitatea de împărat. Aici, Sfânta Duminică îi apare în față îmbrăcată pe post de cerșetoare, rugându-l să se miluiască.
Harap Alb este un personaj altruist, ajutând-o pe Sfânta Duminică. În schimb, ea îi dezvăluie ceea ce-l așteaptă: „…puțin mai este și ai să ajungi împărat, care nu a mai stat altul pe fața pământului, așa de iubit, de slăvit și de puternic”.
În această secvență se pot găsi trei superlative, ce reprezintă armonia și fericirea unei ființe umane. Totul se împletește cu dragostea, renumele și puterea. Crăișorul a mai avut parte de încă o recompensă, ce consta într-un sfat.
Sfânta Duminică îl îndeamnă pe crăișor să-l roage pe tatăl său să-i dea hainele sale de mire, armele cu care a luptat și calul ce i-a fost partener în luptă. Răbdarea și stăruința crăișorului sunt scoase la iveală atunci când reface hainele vechi ale tatălui și îi curăță armele.
Începutul inițierii lui Harap Alb
Crăișorul îi sărută mâna tatălui său și pleacă la drum spre împărăția unchiului său, Verde Împărat. Însă, tatăl îi pregătește un test. Așadar, crăișorul ajuns la podul ce este loc de pătrundere spre o cu totul altă lume, unde începe maturizarea sa, îi iese un urs în cale.
Ajutat de către calul său și de un buzdugan, crăișorul se năpustește asupra ursului. Însă, dă dovadă de o calitate umană: mila. Înainte de a-i face ceva ursului, el se oprește auzind vorbele tatălui. Ursul se dovedește a fi craiul.
Acesta este mândru de mezinul familiei, sfătuindu-l să se ferească „de omul rău, iară mai ales de cel spân”, deoarece „sunt foarte sugubeți”. Îi oferă și pielea de urs, știind că va avea nevoie de aceasta.
Așadar, testul tatălui a fost trecut, iar crăișorul dă dovadă de:
- milă
- demnitate;
- sensibilitate;
- blândețe.
Cu toate acestea, el este încă lipsit de experiență. Acest lucru se va întruchipa în alegerile sale greșite, neascultând de sfaturi.