Curente literare – Tradiționalismul

Tradiționalismul

Tradiționalismul a apărut ca și mișcare manifestă. Perioada în care s-a desfășurat a fost cea interbelică. Tradiționalismul dorea ca românii să se întoarcă înapoi la folclor, tradiții și către etnografie.

Toată ideologia tradiționalismului s-a manifestat cu ajutorul revistei „Gândirea”, ce a apărut în anul 1921. Tradiționalismul face referire către lumea rurală, către tematicele populare, respingând cultura modernismului și a urbanismului.

Acesta a apărut la începutul secolului XX, ce promovează tradiția. Tradiționalismul este suma valorilor tradiționale și arhaice ale poporului. Tradiționalismul românesc este mult mai mare, cuprinzând trei curente literare:

  1. Sămănătorismul;
  2. Gândirismul;
  3. Poporanismul.

Din punctul de vedere al ortodoxiei, tradiționalismul devine militant, apărător al tradițiilor și antimaterialist.

Care sunt trăsăturile tradiționalismului?

Tradiționalismul este un curent literar ce se remarcă de celelalte prin apropierea de lumea rurală, sub toate formele sale. Trăsăturile tradiționalismului sunt:

  • Tema predominantă abordată în tradiționalism este întoarcerea spre trecut;
  • Satul este văzut ca fiind un loc sacru al realităților omenești primordiale;
  • Istoria este principala sursă de informare și de inspirație a operelor tradiționaliste;
  • Accentul se pune pe efemeritatea ființei umane, dar și pe ciclicitatea vieții;
  • Se ilustrează specificul național într-un stil exagerat;
  • Tendințe spre întoarcerea la originile literaturii, spre folclor și principalele izvoare istorice, totul realizându-se într-un mod exagerat;
  • Se prezintă adesea universul satului, a problematicilor țărănești;
  • Accentul se pune pe etică socială;
  • Promovează ideea mediului citadin, în care valorile moderne aduse de modernism sunt periculoase pentru sufletele oamenilor.

Tradiționalismul este cel ce susține că literatura ar trebui să susțină specificul național. Adesea acesta este localizat în lumea rurală. Există o dorință acerbă pentru a reflecta prin operele tradiționaliste asupra sufletului etnic și etic, neacceptându-se culturile occidentale.

Tradiționalismul cultivă aspecte legate de tradițiile naționale, precum:

  • Sărbători;
  • Costume tradiționale;
  • Muzică tradițională;
  • Obiceiuri;
  • Gastronomia tradițională.

Toate aceste aspecte se pun în opoziție cu cele străine, cele occidentale, ce aduc modernitatea. Tipologiile preferate de tradiționaliști sunt cele ale țăranului, ale ciobanului, preotului, călugărului, haiducului și a răzeșului.

Cine sunt reprezentanții tradiționalismului?

La fel ca și orice alt curent literar, tradiționalismul are proprii reprezentanți:

  • Vasile Voiculescu – ce s-a consacrat cu opere precum „În grădina Ghetsemani”, „Luminătorul”;
  • Ion Pillat – cu opere precum „Aci sosi pe vremuri”;
  • Mateiu Caragiale;
  • Lucian Blaga;
  • Mihail Sadoveanu;
  • Cezar Petrescu;
  • Nichifor Crainic;
  • Mihail Sadoveanu;
  • Tudor Vianu.

Principiile prin care tradiționalismul s-a remarcat în perioada interbelică a fost susținut și de revista „Viața Românească”, în București. Acest curent literar vine la pachet cu anumite particularități proprii:

  • Construiește o viziune poetică pe reperele unui univers existențial rustic. Se vor folosi motivele plaiului, a spațiului imaginar, a naturii umanizate etc.
  • Se idealizează existența modelului arhaic din zonele rurale, la fel și modelul omului simplu, rustic;
  • Tonalitatea dominantă este una afectivă, împletită cu un fior religios;
  • Limbajul folosit este bogat în arhaisme, regionalisme și termeni biblici;
  • Tipologia tradiționalismului este poezia religioasă;
  • Se cultivă foarte mult proza de observație socială și a problemelor legate de moralitatea oamenilor;
  • Temele dominante pentru poeziile tradiționaliste sunt legate de moralitate;
  • Narațiunea se realizează la persoana a III-a, naratorul fiind omniscient și omniprezent;
  • Perspectiva narativă este una unilaterală, având o construcție narativă închisă.

Tradiționalismul este curentul literar ce supraevaluează elementele tradiționale ale unui întreg popor, ce sunt ilustrate prin motive populare și religioase. Tradiționalismul este contrar modernismului, fiind orientat spre trecut, spre valorile deja existente.

Tradiționalismul este caracterizat de către conservatorism, ce-l aproprie mai tare de clasicism. Tradiționaliștii își prețuiesc poporul, folclorul și cultura veche. Tradiționalismul cultivă legătura omului cu pământul, legătura dintre generații și nostalgia trecutului.

Lasă un răspuns