Crăișorul va trece printr-un moment foarte decisiv. Totul se leagă de neascultarea sfaturilor părintești. Așadar, întâlnirea sa cu spânul este un punct de plecare cu o multitudine de semnificații. Crăișorul reface experiența de viață a tatălui său, trecând prin aceleași locuri ca și acesta.
Crăișorul se rătăcește la un moment dat în codru. Locul simbolizează lumea necunoscută de care se lovește flăcăul pentru prima dată. Însă, într-un final va încălca sfatul tatălui și va asculta de omul spân.
Acesta este momentul ce declanșează un lanț nesfârșit de evenimente periculoase pentru crăișor, „…tata mi-a dat în grijă, când am pornit de acasă, ca să mă feresc de omul roș, iară mai ales de omul spân, cât oi putea; să n-am de-a face cu dânșii nici în clin nici în mânecă; și dacă n-ai fi spân, bucuros te-aș tocmi.”, „Din copilăria mea sunt desprins a asculta de tata și tocmindu-te pe tine, parcă-mi vine nu știu cum”.
Crăișorul devine Harap Alb
Mezinul este lipsit de experiență. Acesta se teme deoarece încălcase sfatul tatălui său. Acesta a acceptat ajutorul spânului.
Însă, consecințele nu întârzie să apară. Prin intermediul botezului din fântână, crăișorul devine Harap Alb, adică sluga spânului. Acesta își asumă numele și dă dovadă de loialitate și supunere, deoarece jurase pe paloș.
Crăișorul devine robul – țigan, chiar dacă era alb. Împăratul Verde și fiicele sale simt o simpatie instantanee față de Harap-Alb, știind că ceva nu este tocmai în regulă. Cu toate acestea, protagonistul continuă să-i fie loial spânului, alegând să nu-și încalce jurământul.
Respectarea cuvântului dat este rod al unei educații primite încă din copilăria sa. El este un personaj integru și demn de a-și asuma vinovăția.
Harap Alb are de trecut niște probe. Toate acestea transformă basmul și într-un roman de formare a mezinului. Sfânta Duminică îl sfătuiește pe crăișor să se supună soartei, deoarece așa vrea Dumnezeu: „Când vei ajunge și tu mare și tare, …vei crede celor asupriți pentru că știi cum e necazul, iar până atunci mai rabdă Harap-Alb”.
Așadar, protagonistul este supus probelor:
- De aducere a salatelor din Grădina Ursului;
- A capului cu nestemate din Pădurea Cerbului.
Maria Năstase este de părere că aceste etape sunt de fapt un elogiu adus ființei umane, situate la un nivel inferior față de forțele supranaturale.
De ce trece Harap Alb prin aceste probe?
Aceste experiențe prin care crăișorul a trecut supus de către spân, sunt menite să-l învețe pe crăișor greutățile vieții. Omul trebuie să treacă de toate piedicile din viața sa pentru a se pregăti de viitor, atunci când va conduce propria gospodărie.
Harap Alb este supus la aceste probe pentru a fi demn de a conduce un împărat. Harap Alb este ajutat de fiecare dată de cel mai bun prieten, calul. Sfânta Duminică este un pion important în maturizarea flăcăului.
Harap Alb este un personaj umanizat. Acesta se teme, se plânge de soartă, cere ajutorul personajelor în care are încredere. Toate acestea sunt semne că învățase ceva din experiența ca slugă a spânului.
Toate probele prin care trece Harap Alb sunt menite să-l îndrepte pe drumul cel bun, cel al maturizării sale.