blog general

Tag: Lucian Blaga

Portretul fizic al lui Manole (caracterizarea Mesterului Manole)

Caracterizarea Mesterului Manole – portretul fizic din drama ”Mesterul Manole” si din balada cu acelasi nume culeasa de V. Alecsandri.

Portretul fizic al lui Manole din drama ”Mesterul Manole” de Lucian Blaga lipseste aproape cu desavarsire, fiind mentionata doar o singura trasatura fizica de catre Mira: ”par negru”. In schimb, el este caracterizat direct de catre celelalte personaje reliefandu-se astfel alte trasaturi ale lui.

Nici in balada nu intalnim elemente de portret ale lui Manole, insa in ambele opere sunt prezentate trasaturile morale ale lui Manole, dar si dragostea pe care mesterul i-o purta Anei.

Manole se autocaracterizeaza recunoscand ca este stapanit de patima creatiei, care il mistuie pe zi ce trece: ”pentru biserica zilnic mor”, ”e foc ce mistuie (..) si e pedeapsa si e blestem”. Acelasi sentiment il incearca pe creator si in balada.

Din cele doua opere reiese ca Manole este un personaj complex prin framantarile sale dramatice, prin intrebarile pe care si le pune, prin starile atat contradictorii prin care trece si evolueaza pe doua planuri fundamentale, aflate intr-o stransa conditionare reciproca: unul psihologic si unul al faptelor.

Manole traieste in drama intr-un mediul care-l ajuta sa se detaseze de lume, iar drama lui este inteleasa doar de trei personaje: Mira, Bogumil si Gaman.

Iubirea purtate femeii care ii este alaturi este un aspect foarte important in ambele opere. In balada ne este prezentat un Manole distrus de gandul ca-si poate ucide iubita cu mainile lui, acesta ajungand sa ceara si semne divine pentru a evita aceasta situatie, in timp ce in drama lui Lucian Blaga, Manole este descris ca fiind bolnav de iubirea lui pentru Mira.

Manole ajunge sa se razvrateasca impotriva faptei lui si vrea chiar sa sparga zidul in care este zidita Mira.

Pe la-vorbitor.ro puteti gasi si caracterizarea lui Manole din opera ”Mesterul Manole”, de Lucian Blaga.

Caracterizarea lui Manole – ”Mesterul Manole”, de Lucian Blaga

Caracterizarea lui Manole din drama ”Mesterul Manole”, scrisa de Lucian Blaga.

Mesterul Manole este o drama de idei, avand la baza mitul estetic al creatiei, realizata prin jertfa si suferinta.

Mesterul Manole este protagonistul dramei care evolutioneaza, in opera fiind prezentat ca o individualitate. Celelalte personaje se raporteaza la personalitatea sa.

Portretul fizic al lui Manole lipseste aproape cu desavarsire, fiind mentionata doar o singura trasatura fizica de catre Mira: ”păr negru”. In schimb, el este caracterizat direct de alte personaje reliefandu-se astfel alte trasaturi ale lui. Mira il vede ca pe o ”inima fara odihna, gand treaz, visare fara popas”. Insa atunci cand afla ca vrea sa jertfeasca pe cineva pentru a zidi biserica, ea il numeste ucigas: ”noua ucigasi, cu Manole zece”.

Pentru cei noua mesteri, Mesterul Manole este ”Mesterul Nenoroc”, cel de-al saselea indraznit sa-l marturiseasca ca: ”Eu te-am iubit si te-am urat cel mai mult”. In schimb, este considerat de catre sol un mesager al adevarului.

Manole se autocaracterizeaza recunoscand ca este stapanit de patima creatiei, care-l mistuie pe zi ce trece: ”pentru biserica zilnic mor”, ”e foc ce mistuie (..) s e pedeapsa si blestem”. De asemenea, el se autocaracterizeaza ca o persoana blanda, insa cu un suflet amar si impacat:

”..bratul meu e bland

Uite ochii mei astazi sunt blanzi

Si bland e si mersul meu si statul in picioare (..) sufletul e asa de sfarsit, ca nu poate sa fie decat amar impacat.

Tot ce mi-a ramas e salbaticia cuvantului.”

Ca personaj intr-o drama moderna, Manole evolueaza ca un caracter cu puternica si problematica personalitate, cu o individualitate discreta. Toate acestea fac din el un personaj de tragedie antica ce-si traieste intens si neabatut destinul sau de martir al frumosului.

Caracterizarea lui Manole din opera ”Mesterul Manole”, scrisa de Lucian Blaga, este potrivita pentru toti liceeni care-si doresc un rezultat mare la examenul de BAC.

Modernism – Lucian Blaga -Paradis in destramare

Modernism
Lucian Blaga
Paradis in destramare

Echivaleaza cu o ampla metafora a instrainarii petului fata de conditia magica, in acelasi timp universul insasi devine un teritoriu pustiu lasat in afara mitului desacralizat.

Materia devine insasi oapca, sabia portarului ce era odata inaripat a fost redusa la un cotor de spada, un fel de dublu transparent al poetului care si-a pierdut harul si calea de acces catre adevarul ultim.

Serafimii au parul nins, ingerii putrezesc sub glie deoarece si sacrul este atins de semnele trecerii timpului. Greutatea aripilor coboara arhangelii spre adancul teluric. In fostul paradis se instaleaza frigul iar taina, minunea corolei de alta data inteleasa ca semn al paradisului coboara in trepte spre destramarea fiorului magic si a unitatii lumii.



Criticul Ion Pop califica acest “Paradis in destramare” drept un univers lepadat, o lume in care comunicarii cu fiinta i s-a substituit inchidera, e o lume vlaguita, parca lipsita de sevele vitale care animau creaturile si insusi sufletul poetic. Lumea e atinsa de o boala misterioasa ce nu mai are vechea geometrie sacra si nici macar o legatura simbolica cu vatra originara arhetipala, cu acel tipar al unui spatiu mitic secularizant.

Poetul configureaza o tristete metafizica traducand liric prin simboluri existentiale o stare de spaima secreta si disperare rece. Poezia poate fi aparent drept o lamentatie atingand o intensitate tragica, ar putea fi un tipat inabusit, surdinizat al fiintei umane amenintata de moarte.

Luminozitatii si transparentei vantului si zborului li se opune oricum o lume a conotatiilor negative: trecerea de la caldura la frig (ingeri zgribuling), de la plinatate la goliciune (ingerii goi), de la vibratia povestii la trupul secat, se incheie dramatic cu imaginea unui peisaj intreg ce intra in putrezire
“vai mie, vai tie,
paianjeni multi au umplut apa vie
odata vor putrezi si ingerii sub glie
tarana va seca povesti din trupul trist”.

© 2021 La Vorbitor

Theme by Anders NorenUp ↑