Termenul de nuvela provine din termenul italian “novella”, acolo unde acoperea ideea de noutate intrucat critica vremii nu a stiut cum sa catalogheze “decameronul lui Boccacio”.
Este opera epica in proza cu actiune mai ampla decatcea a basmului ori a povestirii cu un conflict consistent si personaje caracterizate complex. De obicei actiunea se concentreaza in jurul unui personaj principal.
Trasaturi:
-infulenta asupra stratului epic
– diminuarea subiectivitatii ce era specifica povestirii
– intriga si conflict puternic
– compozitie riguroasa, coerenta
Nuvela Alexandru Lapusneanu apare in primul numar din 30 ianuarie 1840 al revistei iesene “Dacia literara” condusa de Mihail Kogalniceanu.
Tema nuvelei este de provenienta istorica deoarece evoca o perioada importanta din Istoria Moldovei, mai precis reactualizeaza ultimii 5 ani de domnie ai lui A. Lapusneanu intre anii 1564 si 1569. In cadrul acestei nuvele naratorul se inspira din cronicile moldovei respectand doar in mare parte adevarul istoric si comitand in mod voluntar unele inadvertente printre care cele mai importante sunt legate de:
- Motoc murise decapitat imediat dupa inscaunarea lui A. Lapusneanu. Cu toate acestea naratorul ii confera o resurectie (inviere) fizica pentru a-l ucide mai ales moral si a-i atribui un exitus pe masura lipsei sale de caracter. Pentru scena linsarii se inspira din “Letopisetul Tarii Moldovei” al lui Miron Costin de unde va prelua psihologia multimii (multimea este aparitia personajului colectiv in literatura romana).
- Stroici si Spancioc nu traiau nici ei, naratorul ii plaseaza totusi in Moldova avand dorinta clara de a construi niste antiteze.
Costache Negruzzi reia in legatura cu figura domnitorului si pasaje din Letopisetul lui Grigore Ureche de unde preia chiar si anumite replici (primul moto).
Constructia nuvelei: Nuvela este dispusa de-a lungul a 4 capitole, fiecare avand cate un moto sugestiv care concentreaza conflictul dominant.
- “Daca voi nu ma vreit, eu va vreu”- marcheaza preluarea puterii de catre domnitor dar si actele punitive indreptate impotriva boierilor tradatori
- “Ai sa dai sama, doamna”- este replica unei jupanese cu 5 copii care o ameninta pe Domnita Ruxanda
- “Capul lui Motoc vrem!” Dupa uciderea celor 47 de boieri multimea cere capul lui Motoc, prilej pentru domnitor de a scapa de un boier tradator fara a-si maji sabia cu sangele sau asa cum de altfel ii promisese.
- “De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu”- aflat in iminenta mortii, dupa 4 ani de la “leacul de frica” oferit, se limiteaza la a-i estropia pe boieri, apoi, bolnav fiind se calugareste in speranta ca se va face bine. Intr-un moment de luciditate ii ameninta cu moartea pe toti cei pe care ii considera vinovati de indeptartarea sa de la tron (devenise calugarul Paisie),
Secventele narative sunt inlantuite (procedeu de constructie narativa).Viziunea este auctoritala iar autorul este omniscient.
Nuvela prezinta elemente din mai multe curente literare printre care:
- Clasica deoarece – simetria nuvelei produce si un echilibru al tablourilor, acestea fiind in numar de 4. Semnificatiile simbolice ale numarului 4 sunt legate de laturile patratului sau de simbolul crucii sugerand astfel solidul, terestrul, totalitatea, forta sau matricea originara (dupa “dictionarul de simboluri” al lui Jian Chevalier).
Valoarea sa, George Calinescu afirma ca este comparabila cu tragediile lui Shakespare
Prin concizie apar 20 de pagini
Prin prezenta elementelor de paratextualitate (motourile)
Personajele apartin de regula aristocratiei
Valori morale continute
Un limbaj elecvat in care nu gasim termeni argotici
- Romantica:
– Personajul exceptional situat in circumstante exceptionale si ilustrand un destin de exceptie (faceti referiri la text)
– printr-o serie de opozitii sau antiteze: dorinta voievodului de a centraliza puterea in mainile sale si dorinta boierilor de a o faramita pentru a aduce tara spre anarhie, situatie in care ei ar putea sa conduca mai usor, cruzimea lui Alexandru Lapusneanu blandetea domnitei Ruxanda. Oportunismul lui Motoc si consecventa boierilor Stroici si Spancioc, lipsa de caracter a lui Motoc, dar si personalitatea accentuata a lui Lapusneanu, o antiteza la nivelul personajului central deoarece acesta este cladit pe o serie intreaga de contraste.
– spectacularul nuvelei asigurat de: ziceri memorabile, gesturi teatrale, elemente surpriza (aparitia piramidei), descrierea cetatii Hotinului
III. Realista
– verosimilitatea ideilor prezentate
– stilul sobru si impersonal, obiectivitatea fiind unul dintre imperativele enuntate de dacia literara in programul “Introductia”
Alexandru Lapusneanu se afla in centrul nuvelei, este un erou romantic, un personaj exceptional care se afla in situatii deosebite construit prin antiteza cu celalte personaje. Complexicitatea si individualizarea acestuia se sustin printr-o serie de trasaturi pregnante.
Este domnitorul autoritar, ferm, cu o dorinta puternica si o ambitie pe masura. Unica ratiune a revenirii la domnie este razbunarea tradarii suferite, de aici cruzimea actelor sale si modul tiranic de a conduce tara. Cunoscand natura umana, Lapusneanu il foloseste pe Motoc si stie cum sa influenteze multimea pentru a scapa in acest fel de un dusman important, ipocrizia, arta disimularii sunt vizibile in special in discursul din Biserica prin care promite impacarea cu toti boierii.
Din postura unui adevarat actor, Lapusneanu isi regizeaza propria scena, urmareste efectele, miscarile intr-o atmosfera miraculoasa si chiar premoritorie: “Spun ca in minutul acela el era foarte galben la fata si ca racla sfantului ar fi tresarit”.
Scena uciderii boierilor completeaza portretul domnitorului punand in evidenta cinismul, sangele rece, tonul sarcastic si dispretul fata de Motoc dezvaluind astfel o structura diabolica.
Modalitati de caracterizare indirecte prin fapte, vorbe, atitudini, dialogul este viu, dinamic, cu schimburi taioase de replici.
Suita actelor domnitorului: campania de ucidere a boierilor tradatori, iertarea pe care o cere cu prefacuta pocainta, leacul promis sotiei sale, aruncarea lui Motoc in mijlocul multimii dezlantuite, contureaza indirect imaginea unui tiran al epocii ce tine de evul mediu Romanesc.
Modalitati directe: “sangele in dansul incepu a fierbe”
Pentru prima data in literatura noastra, Negruzzi are meritul de a aduce in scena personajul colectiv.