Opera lui Ion Luca Caragiale, „O scrisoare pierdută”, a fost publicată în anul 1885, în revista „Convorbiri literare”. Opera este o comedie, aparținând genului epic.

„O scrisoare pierdută” reușește să amestece comicul cu tragicul. Se evidențiază un conflict cu totul superficial, care este soluționat într-o manieră fericită.

Opera este un comic de moravuri, unde sunt redate în detaliu realitățile societății contemporane scriitorului:

  • Șantajul politic;
  • Acțiunile politicienilor prin prisma propriului interes;
  • Imaginea cetățenilor de rând, ce sunt dezorientați, având conștiință civică.

Care este tema comediei ”O scrisoare pierdută”?

Întreaga operă dramatică conturează viața distorsionată a clasei sociale înalte românești, burghezia. Acțiunea se petrece undeva la sfârșitul sec. XIX. Naratorul prezintă viața social-politică a unui orășel de provincie, în timpul unei campanii electorale.

Se pune accentul pe aparență și esență. Personajele sunt diferite în realitate față de ce vor să pară. Politica este dominată de șantaj, de jocuri. Lasă impresia că cetățeanul de rând are un rol politic major prin vot.

Întreaga temă este dublată prin intermediul unei viziuni ironice și caricaturale a autorului. Una dintre scenele reprezentative este discuția inițială, din scena și actul I. Aceasta se poartă între Tipătescu și Pristanda.

Ghiță este cel ce dă raportul prefectului asupra zilei, executând toate ordinele ca și o slugă. Tipătescu este conștient de micul salar al lui Pristanda, nereacționând la steagurile pe care acesta le fură. Corupția și abuzul la locul de muncă sunt trecute cu vederea.

O altă scenă importantă de reținut este cea în care Zoe încearcă să-l convingă pe Tipătescu să-l voteze pe oponent. Zoe folosește șantajul emoțional, deoarece votul poate să-i salveze reputația.

Acțiunea operei „O scrisoare pierdută”

Întreaga acțiune se desfășoară într-un ritm alert. Cuprinde întâmplări legate de farsa electorală. La început, Pristanda îi relatează lui Tipătescu discuția auzită în interiorul case oponentului, Nae Cațavencu.

Pristanda este cel ce află că Nae Cațavencu este în posesia unei scrisori ce poate să-i aducă votul prefectului. Întreaga intrigă constă în pierderea unei scrisori, trimise de către Ștefan Tipătescu lui Zoe Trahanache.

Cațavencu este cel ce amenință că o să publice scrisoarea. Tipătescu încearcă să-i ofere în schimbul scrisorii o funcție mai înaltă, însă acesta refuză. Apar personajele Farfuridi și Brânzovenescu, ce sunt membrii marcanți ai partidului.

Cei doi se tem de trădare și trimit o altă scrisoare către centru, sub semnătură anonimă. Prefectul o oprește la timp. Zaharia răspunde șantajului cu aceiași monedă. El descoperă o poliță falsificată de către Cațavencu.

Există și un moment de maximă intensitate, în care Trahanache anunță un nou candidat, Agamemnon Dandanache. În acest moment Cațavencu își pierde pălăria, cu tot cu scrisoarea buclucașă.

Finalul este unul fericit. Cetățeanul turmentat găsește scrisoarea și o dă înapoi lui Zoe. Cațavencu conduce întreaga petrecere ridicată în cinstea noului ales, Dandanache.

Întreaga acțiune se desfășoară într-o capitală a unui județ de munte, în zilele contemporane ale autorului. Acțiunea se desfășoară în anul 1883. Nu există indici exacți de timp și de spațiu.

Există două scrisori importante:

  • Cea de dragoste a lui Tipătescu pentru Zoe;
  • Cea prin care Dandanache își câștigă postul de deputat.