“Omul din ianuarie” se dezvăluie ca fiind varianta britanică a celebrului roman “De veghe în lanul de secară.” Cu toate că admit că nu am parcurs paginile acestui din urmă roman, această neexperiență m-a lăsat cu intimitatea plăcerii primei lecturi și a descoperirii nealterate.
Inițiat cu fărădelegi și nicio așteptare specifică din partea lui David Mitchell, a cărui opera literară, inclusiv romanul său faimos “Atlasul norilor,” a rămas încă în așteptare în universul meu cititor.
Ce urmează să descoperiți în Omul din Ianuarie de David Mitchell
Perspectiva asupra lumii prin ochii lui Jason Taylor, un tânăr englez de treisprezece ani din satul Black Swan Green, ar putea să pară inițial un subiect tipic pentru un roman destinat adolescenților. Cu toate acestea, m-am angrenat în poveștile sale încă de la primele rânduri. Fiecare capitol conține întâmplări distincte care, deși pot lăsa uneori gustul anticipării unei continuări, reușesc să construiască o succesiune intrigantă.
Anul în care acțiunea are loc reprezintă o etapă semnificativă în procesul de maturizare a lui Jason, în vârstă de 13 ani. Aceasta marchează trecerea de la copilărie la adolescență, incluzând descoperirea personalității proprii, a primelor experiențe de îndrăgostire și a impulsurilor sexuale incerte. Într-un mod ce amintește de organizările tribale primitive, băieții din Black Swan Green își stabilesc pozițiile în ierarhia grupului prin forță și astfel se afirmă ca indivizi.
În mijlocul acestui proces se află Jason, un tânăr sensibil, autor al poeziilor publicate sub pseudonim pentru a evita ridiculizarea. El caută să-și găsească propria sa poziție în ciuda provocărilor, inclusiv insultelor și agresiunilor pe care le întâmpină.
Bâlbâiala lui în comunicare reprezintă de fapt o expresie a temerii constante de a fi din nou subiect de derâdere și nu se datorează unui defect fiziologic. Jason pare a fi lipsit și de sprijinul emoțional al părinților, fiind martor al nenumăratelor dispute conjugale declanșate de probleme financiare, care în cele din urmă îi conduc spre despărțire.
Când am citit această carte?
Am citit această carte într-un context potrivit, anume în perioada referendumului pentru Brexit, ceea ce mi-a oferit o perspectivă suplimentară asupra mentalității englezilor. La acea vreme, Margaret Thatcher era în postura de prim-ministru, avându-și poziția consolidată prin războiul cu Argentina pentru Insulele Falkland, un episod de care națiunea era mândră.
În paginile cărții se fac referiri la importanța susținerii economiei locale prin consumul de produse britanice, precum și la respingerea schimbărilor care ar putea afecta modul tradițional de viață. În acel timp, preocuparea nu era concentrată asupra valurilor de imigranți, ci mai degrabă pe unitatea comunității în respingerea oricărei influențe care ar fi putut amenința structurile tradiționale.
Pentru cei care au trăit copilăria în anii ’80, această carte va stârni cu siguranță nostalgia pentru o vreme în care orice părea posibil, în care lumea se învârtea în jurul jocului de fotbal, a plimbărilor cu bicicleta Pegas și a desenelor animate sau serialelor SF la care ne străduiam să ajungem la timp. Nume precum Duran Duran și Sex Pistols nu spuneau prea multe în acea perioadă, la fel ca multe dintre filmele și trupele menționate cu generozitate în notele de subsol ale cărții, care urmau să fie descoperite mai târziu.
“Omul din ianuarie” rămâne o carte remarcabilă, potrivită atât pentru adolescenți, cât și pentru adulți care își doresc să privească înapoi asupra copilăriei lor din perspectiva maturității. Aceasta reprezintă o lectură amuzantă, iar potențialul său ar fi putut fi cu atât mai bine exploatat dacă David Mitchell ar fi ales să omită unele pasaje inutile.