Continui călătoria în lumea autorilor asiatici cu o scriitoare japoneză – Sawako Ariyoshi, destul de cunoscută la noi pentru Dansatoarea de Kabuki și Soția doctorului. Eu am început însă cu Parfum de curtezană, mai recent publicată.
Am ocolit până de curând oferta de autori asiatici destul de bogată, cu atât mai mult o carte ca aceasta al cărui titlu te duce cu gândul la o istorie romanțată numai bună de stârnit suspine între pasionații genului. Până la urmă s-a dovedit o dată în plus că ideile preconcepute, pornite de la un titlu sau de la o copertă neinspirate, nu sunt justificate.
Parfum de curtezană ne conduce la începutul ei într-un sat japonez, care trăia sub semnul binecunoscutelor reguli rigide. Toată lumea se supune conducătorului satului, o funcție care se transmite pe linie ereditară, deși epoca modernă impunea deja un alt sistem de conducere administrativă. Familiile se ghidează după codurile vechi, în care părinții sunt aceia care iau deciziile în numele copiilor lor, care sunt datori să îi asculte, indiferent de vârstă și de justețea alegerilor acestora.
Trei femei – bunica Tsuna, fiica Ikuyo și nepoata Tomoko locuiesc împreună. Bunica nu are mai mult de 40 de ani, iar fiica de 23 de ani, ambele fiind văduve. Ikuyo, de o frumusețe extravagantă, a trăit întotdeauna după propriile reguli egoist construite. Și-a neglijat fiica, așa cum a ignorat și doleanțele mamei, preferând să arunce toți banii pe chimonouri confecționate avangardist de ea din materialele cele mai scumpe. Este o pasiune care o va însoți toată viața, indiferent de situația sa materială.
Parfum de curtezana – Destinul lui Ikuyo și Tomoko
Destinul lui Ikuyo și Tomoko este sinuos și surprinzător. Include ca etapă intermediară câțiva ani petrecuți la o casă de toleranță în care Tomoko studiază pentru a deveni gheișă, iar Ikuyo devine o simplă curtezană. Se pare că între o gheișă și o curtezană există diferențe majore în civilizația japoneză, prima fiind văzută mai degrabă ca o ocupație acceptată, având mari tangențe cu domeniul artelor, cea de a doua fiind o prostituată banală blamată de toată lumea și care aduce doar dezonoare celor apropiați.
Parfum de curtezană reușește să suprindă într-un mod interesant lumea gheișelor și a conceptelor după care se ghidează aceasta, însă nu e neapărat caracteristica definitorie a cărții. Pasionații de istorie vor găsi pasaje interesante despre Tokio și al doilea război mondial, așa cum satisfăcuți vor fi și iubitorii civilizației asiatice de descrierea minuțioasă a unor tradiții japoneze.
Interesantă este relația dintre Tomoko și Ikuyo, fiica trăind tot timpul în umbra unei mame care i-a refuzat atenția și dragostea în copilărie. E oarecum o translatare a relației dintre Tsuna și Ikuyo. Ikuyo respinge orice normă și tradiție, fiind totuși singura care reușește să aibă o viață de cuplu oarecum împlinită. Vorbim de o legătură de sânge care depășește în cele din urmă frustrările acumulate în tinerețe.
Dincolo de toate din carte transpare puterea lui Ikuyo de a reuși de una singură să își clădească succesul în afaceri, în timp ce dreptul la iubire îi este respins de trecutul său de gheișă și de faima de curtezană a mamei.
Parfum de curtezană devine o plăcere vinovată, stilul autoarei și elementele de cultură japoneză prea puțin familiare unui cititor european conduc la depășirea stadiului de simplă istorie romanțată a destinului unei femei. Da, dacă doriți o carte care să te atragă în fiecare zi către paginile sale aceasta este o recomandare excelentă.