ROMAN REALIST TRADITIONAL INTERBELIC
LIVIU REBREANU
ION
Apare in 1920, romanul se structureaza pe baza a doua forme de fictiune in proza: pe de o parte urmareste destinul personajului eponim (personaj al carui nume se regaseste in titlul operei) si pe de alta parte avem un roman ce urmareste relatiile interumane si realizaeaza o fresca a vietii satului.
Tema romanului este soical taraneasca prezentandu-l pe taranul dominat de dorinta de a avea pamant.
Romanul este alcatuit din dou aparti cu titluri conotative: “Glasul pamantului” si “Glasul iubirii”. La randul ei, fiecare parte are capitole cu titluri sinteza “Hora”, “Nunta”, “Nasterea” etc. .Titlurile si subtitlurile oglindesc conflictul dominant al fiecarui capitol.
Adrian Marino atragea atentia asupra substratului antorpologic= vizeaza conexiunile permanente ce se pot stabili intre dimensiunile operei si ale realitatii. Liviu Rebreanu afirma intr-un volum de marturisiri ca romanul Ion isi are originea intr-o scena pe care o vazuse intr-o zi de primavara: “Hoinarind pe coastele din jurul satului am zarit un taran imbracat in straie de sarbatoare. De odata s-a aplecat si a sarutat pamantul. L-a sarutat ca pe o ibovnica”. Pe de alta parte Rebreanu marturiseste ca un alt eveniment din satul natal a stat la originea prezentului roman: un taran vaduv dintre cei mai bogati si-a batut cu bestialitate unica fata deoarece aceasta gresise si ramasese insarcinata. Autorul marturiseste ca realitatea nu este pentru el decat un pretext.
Romanul Ion are numeroase puncte de plecare si in nuvelele care fusesera publicate anterior.
1. Soveta (corsepondenta Anei) se va sinucide constientizand ca nu este iubita (in nuvela “Ofilire”)
2. Toma Lotru (George Bulbuc) taran bogat, se va casatori cu Rafila (Florica) fata saraca ce-l iubea pe Tanase (Ion) un taran sarac. Toma il va ucide pe Tanase in nuvela “Rafuiala”
Tehhenicile dominante ale romanului sunt:
A. Cea a contrapunctului (element de modernitate).
Tehnica contrapunctului – fiecare scena sau tablou este dominat de figura unui personaj, iar fiecare capitol prezinta o scena din viata unei familii sau surprinde un aspect din viata satului.
B. Tehnica circulara la care se ajunge prin prezentarea drumului in incipitul si la finalul romanului introducand cititorul dar si scotandu-l pe acesta din lumea fictiunii. In prezentarea implicit a drumului afunda verbele de miscare care au rolul de a sugera dramatismul evenimentelor (alearga, spinteca, coboara) pe cand in prezentarea finala a drumului sunt verbe de miscare lenta (trece, se pierde). In incipit avem in mod metaforic prefigurata ideea destinului odata cu fata spalacita de ploi a lui Hristos. La final revine aceeasi imagine, Hristosul de acum fiind de tinichea “cu fata poleita de raza intarziata”.
Satul se afirma sub forma unui cronotop, un spatiu ce are anumite caracteristici initial schimbate de evenimente din pricina trecerii timpului. Dupa ce personajul este umanizat din departare patrund sunete de viori sugerand astfel prezenta implicita a omului, este prezentata si hora de duminica, “o hora a soartei” in opinia lui Nicolae Manolescu.
Naratorul isi alege in mod deliberat un eveniment important din viata satului pentru a avea ocazia prezentarii globale a satenilor. Jocul tinerilor potenteaza din nou prin verbe dinamice, dorinta de viata a acestora si capacitatea de a se bucura prin cantec. Prezentarea personajelor urmareste o stratificare clara a societatii rurale: “barbatii casatoriti nu mai iau parte la hora, primarul isi pastreaza pozitia printr-o conduita demna, Simion Padunoiu”, fostul invatator este ascultat cu evlavie in timp ce Alexandru Pop glanetasu, saracul nu are curaj sa se apropie de ei, semn al limitarii impuse de indigenta (saracie).
Relatiile dintre personaje:
Bogatasii – Vasile Baciu, Toma Bulbuc si George Bulbuc
Saracii – Ion Glanetasul, Dumitru Moarcas si Florica
Preotul- Ion Belciug
Invatatorul- Zaharia Herdelea
Reprezentantii Imp Austro-Ungar- Inspectorul Horvat
Nexurile dintre personaje valideaza o fresca a reralitatilor sociale, economice si politice ale satului ardelenesc la inceputul scolului XX aratand caracterul social si realist al romanului. Mentalitatea ca oamenii sunt respectati daca au avere genereaza relatii sociale tensionate intre saraci si bogati, si face ca insasi casatoria sa fie vazuta sub forma unui contract social, familiile neintemeindu-se pe sentimente ci pe interesul aproape exclusiv economic. Factorul acesta este sursa dramei mai multor personaje printre care Ion, Florica, Gheorghe, Ana, Vasile Baciu si chiar Laura.
In relatiile cu regimul Austro Ungar, cei mai multi afectati sunt intelectualii deoarece autoritatile cauta cu incapatanare sa elideze orice forma de cunostinta nationala (Titu Herdelea este un asemenea entuziast in timp de preotl Belciug incearca sa pastreze printr-o educatie religioasa corecta constiinta neamului).
Personajul Ion este urmarit din perspectiva mai multor instante narative (parerile altor personaje) si este motivat auctorial (prezentare impresionala din partea autorului) beneficiind de o constructie complexa. Nicolae Manolescu arata ca toate aspectele prezentate conduc la ideea ca romanul Ion este unul al esecurilor, al vointelor infranate, al resemnarilor, pentru autor, Ion insemnand “creatie de oameni si de viata” .