Harap-Alb mai este supus la o ultimă probă, definitorie pentru destinul personajului. Acesta trebuie să se întâlnească cu omul roș, alt caracter de care trebuie să se ferească, după sfaturile tatălui său.
Întreaga călătorie spre curtea împăratului este o adevărată inițiere a crăișorului. Acesta învață că orice lucru neînsemnat poate să îi fie de mare ajutor, indiferent de aparențe. Tânărul reușește să cunoască natura umană.
Pe drum spre Împăratul Roș, i se vor alătura cinci personaje supranaturale, devenindu-i ajutoare de nădejde:
- Gerilă – „o dihanie de om care se perpelea pe lângă foc”;
- Flămânzilă – „o namilă de om”;
- Setilă – „fiul Secetei, născut în zodia rațelor și împodobit cu darul suptului”;
- Ochilă – „o schimonositură de om”;
- Păsări-Lăți-Lungilă – „fiul săgetătorului și nepotul arcașului”.
Prezentarea grotescului prin intermediul comicului
Fiecare dintre cele cinci personaje, enumerate anterior, sunt conturate cu elemente grotești. De fapt, ele semnifică un om dominat de o anumită trăsătură de caracter, mai exact de către viciile pe care oricine le poate avea.
Din acest motiv Harap-Alb are capacitatea de a-și face prieteni reali, loiali, ce-l vor ajuta împotriva primejdiilor. Fiecare se va folosi de trăsătura sa dominantă, care la nevoie se dovedește a fi de mare ajutor.
„Tot omul are un dar și un amar, și unde prisosește darul nu se mai bagă în seamă amarul” (Ochilă). După cum am observat, Harap-Alb este foarte priceput în a-și face prieteni noi. Însă, totul pornește dintr-o filozofie veche, eclipsată și în acest basm. Omul nu poate trăi de unul singur.
Așadar, sufletul crăișorului îl lasă să ofere o mână de ajutor albinelor și furnicilor pe care le întâlnește în calea sa. Dând dovadă de dragoste și de binele făcut, Harap-Alb este recompensat de către cele două crăiese (crăiasa albină și crăiasa furnică).
În cazul în care el însuși se află într-un impas, cele două vor veni în ajutor să-i salveze viața. Este nevoie să folosească aripile magice ce le-a primit.
Harap-Alb cunoaște ce este aceea dragostea adevărată
Drumul către Împăratul Roș nu a fost de hazardă. Harap-Alb urmează să cunoască dragostea adevărată. Astfel, el va fi pregătit pentru căsătorie, fiind un reper final pentru inițierea sa.
Harap-Alb este supus la probe și la împărăția fetei. Este supus de către viitorul lui socru, probele având la bază ritualurile țărănești de cerere a mâinii fetei. Ultima probă la care este supus Harap-Alb este cea decisivă.
Totodată, este și o demonstrație a calităților viitoare soții, acest fapt fiind ilustrat atunci când îi va salva viața. Crăișorul este trezit din morți cu ajutorul apei vii și a smicelelor. Acum, Harap-Alb redevine el însuși, fiul de crai.
Viitorul împărat își poate acum închega propria sa familie și-și asumă conducerea unui împărat. Datorită experienței sale, statutul lui social și moral se schimbă, devenind un adult pregătit pentru viață.
Pe drumul către curtea Împăratului Verde, Harap-Alb i se confesează fetei. Ajunși la curtea împărătească, ea dezvăluie adevărata identitate a spânului, moment în care Harap-Alb este decapitat.
Întreaga ipostază simbolizează ruperea legământului. Spânul este mai apoi făcut pulbere de către calul lui Harap-Alb. Întreg echilibrul se restabilește.