Amos Oz e un scriitor destul de puțin prezent în blogosfera bibliofilă, însă a sa carte Soțul meu Michael mi-a dat destule motive să continui să îl citesc.
Să cunoști o femeie ne plasează în mijlocul acelorași resorturi psihologice fine care marchează relația de cuplu, pornind de la pasiunea inițială (o întâlnire sexuală în grădină față de ciocnirea întâmplătoare de la facultate care a fost punctul de pornire al cărții anterior menționată), ajungând la consolidarea relației de cuplu (oarecum absentă de data aceasta), la căsătorie, copii și la uzura relației, în care motivele care îi apropie pe cei doi sunt uitate și mult mai bine se resimt lucrurile care îi despart.
Desfășurarea acțiunii în cartea Să cunoști o femeie – Amos Oz
Yoel este un agent secret israelian care își petrece mare parte a timpului în deplasări externe. Relația cu soția sa Ivria, afectată de prea puținul timp petrecut împreună, lasă loc mai mult reproșurilor care izbucnesc din senin, în detrimentul unei înțelegeri a nevoilor celuilalt. Fiica lor Netta suferă atacuri de epilepsie, diagnostic negat de mamă și asumat de Yoel, un om extrem de calculat în esența sa. Atunci când cuplul pare a trăi o nouă tinerețe pasională intervine drama – Ivria moare ca urmare a unui accident (deși pe parcursul cărții apar ulterior suspiciuni că ar fi fost o sinucidere). Yoel se retrage din serviciile secrete și închiriază o casă în care se mută cu fiica, mama și soacra sa.
Yoel începe abia acum să încerce să își înțeleagă soția, punând cap la cap situații, afirmații aparent inexplicabile pe care a fost mult mai simplu să le ignore,trăiri. În viața sa care pare un continuu automatism, format din gesturi aproape obsesive de îngrijire a grădinii, de partide de sex care par desprinse dintr-un vis, împreună cu vecina Annemarie, prinde contur nevoia de a îi asculta și înțelege pe cei din jur, de a se desprinde cumva din continua stare de alertă și de calcul rațional cu care era obișnuit, spre o acceptare a propriilor sentimente înnăbușite și a bucuriilor mărunte ale clipelor petrecute alături de ceilalți.
Amos Oz mi se pare unul dintre cei mai buni prozatori contemporani, căci nu este simplu să scrii o carte bazată în principal pe introspecția personajului principal, dar să reușești într-un mod aproape magic să îți ții aproape cititori și mai mult, să îi determini să se autoanalizeze. Prins în rutină, sau într-o goană continuă după rezultate, poți să uiți a fi chiar tu, înstrăinându-te de cei din jur. Relațiile se compun din gesturi aparent banale, dar care puse la un loc ajung să conteze atât de mult.
[maxbutton id=”1″ url=”https://l.profitshare.ro/l/11361677″ text=”Cumpără cărțile autoarei!” ]