La români există tradiții de nuntă foarte frumoase provenite din obiceiurile de nuntă de la sat. De-a lungul timpului aceste tradiții au fost adaptate pentru nunțile la care ginerii locuiesc la oraș (și probabil doar părinții au mai rămas la sat). Tinerii căsătoriți pot alege să respecte aceste tradiții sau pot să facă o nuntă “modernă” care presupune doar cununia civilă și petrecerea de nuntă. În cea mai mare parte dintre cazuri părinții tinerilor însurăței sunt cei care insistă pentru respectarea tradițiilor, putând astfel să le arate vecinilor și rudelor că au organizat o nuntă “ca la carte”.
Care este tradiția la nuntă?
- ginerele vine acasă la naș și-i spune “Nașule am găsit o fată și vreau să o iau de nevastă”. Nașul îi răspunde “Finule, dacă ești hotărât, hai să mergem să te aranjăm și să cerem fata de la părinți”
- se merge acasă la ginere și cavalerii de onoare (cumnații de mână) îl primenesc pe ginere (ras, frezat, bărbierit, etc)
- tot alaiul pleacă spre casa viitoarei mirese unde ginerele, socrul mare și nașul vorbesc cu tatăl miresei (socrul mic). “Am auzit că aveți o fată de măritat, și noi avem un băiat de însurat. Nu vreți să ne facem rude?”
- în funcție de răspunsul socrului mic se trece la “negocierea” zestrei. Când totul este stabilit, nașa o “primenește” pe mireasă și se pleacă spre biserică unde are loc cununia religioasă
- după cununia religioasă urmează petrecerea de nuntă propriu-zisă. Acestă petrecere obișnuia să dureze 3 zile: sâmbătă și duminică cu invitații și luni cu alergătorii (cei care au ajutat la organizarea petrecerii)
- la sfârșitul petrecerii nașa dă jos voalul miresei și îi pune în loc o “basma”, fapt ce lasă să se înțeleagă că din acel moment este femeie căsătorită (și gospodină)
Ce se petrece în realitate?
Toate aceste tradiții frumoase au fost uitate și și-au pierdut simbolistica. Ca atare diverse babe și vecine din sat știu ele mai bine cum trebuie făcut. Nu mai știu ce simbolizează (probabil nu au știut niciodată) fiecare obicei, dar ele sunt experte în nunți.
Alți factori care au dus la alterarea într-o oarecare măsură a obiceiurilor: o parte din nuntă se desfășoară la oraș (unde este mai greu să găsești 3 cișmele de unde mireasa să ia apă), vechile obiceiuri nu țineau cont și de cununia civilă (iar acum la biserică nu se poate merge fără certificatul de căsătorie), faptul că totul este “aranjat” dinainte dăunează sentimentului de autenticitate.
[PS] Mai sunt alte câteva obiceiuri despre care nu știu ce simbolizează: apa luată de la 3 fântâni, găina care se dă nașului, bradul etc.
Voi ce nunți preferați: tradiționale sau moderne?
Articol scris de Laurențiu Trofoșilă