La Vorbitor

blog de la vorbitor

Category: Referate

IPOSTAZE ALE NATURII LA ROMANTICI ȘI SIMBOLIȘTI

În operele romanticilor, natura era o temă des abordată alături de iubire, istorie, trecut, ea reprezentând o cutie de rezonanță a emoțiilor și trăirilor lăuntrice, un mediu prielnic meditației, reveriei. În poezia simbolistă pe de altă parte, natura nu mai este o temă predilectă, ci doar un punct de referință al lumii exterioare. Dacă romanticii alegeau adesea să se refugieze în natură, unde își găseau o sursă de inspirație, de liniște interioară, simboliștii refuză categoric contemplarea pur sentimentală a naturii.
În operele romantice, natura este feerică, neatinsă de mâna omului, un spațiu ideal pentru regăsirea paradisului pierdut și a unității originare a  eului și a lumii. Natura mai reprezintă în operele romantice și un protector al iubirii, cuplurile găsindu-și mereu un spațiu propice iubirii în mijlocul acesteia (“Sara pe deal”). Natura din prisma simboliștilor reprezintă o proiecție a eului liric, a luminilor interioare, marcată de cromatisme, contraste, ba chiar un fel de ruptură a eului liric de lume (“Tresar prin somn și mi se pare/ Că n-am tras podul de la mal”).



Poeziile romantice surprind adesea imaginea lumii care tutelează întreaga fire, învie gânduri și estompează, sau dimpotrivă, argumentează suferințe, imaginea codrului secular, statornic, protector, imaginea izvorului sau imaginea afectuoasă, protectoare a teiului, în timp ce simboliștii folosesc elementele naturale pentru decor sau exteriorizare a angoasei: parcul, grădina, devin locuri bântuite de obsesii, de regrete, de suferințe, toamnele sunt nesfârșite, iernile dau impresia sfârșitului de lume, căldura verii dezintegrează materia, iar primăverile generează nevroze.
La romantici, fiecare ipostază a eului liric, în special melancolia are o explicație, un determinant, iar evadarea specific romantică se făcea într-un spațiu compensator, unde neliniștile își găseau alinare.
La simboliști, însă, stările pozitive lipsesc cu desăvârșire, iar cele apăsătoare nu au nevoie de un motiv. Simbolismul se rupe cu totul de iluzii optimiste, de speranțele romanticilor într-o răsturnare de situație sau dispoziție favorabilă și acceptă viața așa cum este ea: straniu de simplă în aparență, însă îngrozitor de complexă în esență.

TEXT ARGUMENTATIV DESPRE MINCIUNĂ

Scrie un text argumentativ despre minciună.
Consider că minciuna, chiar dacă de cele mai multe ori pare a fi calea cea mai scurtă către obiectivele noastre, este cel mai mare păcat și poate distruge relațiile dintre oameni din mai multe motive.
În primul rând, minciuna poate răci sau rupe o relație dintre două persoane pentru că în urma acestora apare neîncrederea. Iar fără încredere nu poate fi clădită niciun fel de relație care implică minimul de sentimente între două persoane. Prietenii au o caracteristică importantă: sunt alături când ai nevoie de cineva care să te asculte și să-ți ofere sfaturi, iar dacă această caracteristică se adună cu minciuna, va rezulta trădarea, element nociv pentru relațiile interumane.




În al doilea rând, neadevărul îl poate crea celui care abuzează de el o imagine după bunul plac, dar asta doar până când adevărul va ieși la iveală. Pentru cei care mizează pe persistența neadevărului am să folosesc un celebru proverb românesc: “Minciuna are picioare scurte“. Este important să știm că o identitate creată prin minciună nu va impresiona pe nimeni pentru o perioadă de timp îndelungată. Ba mai mult decât atât, la aflarea adevărului, persoana în cauza va rămâne singură și-și va crea o imagine foarte proastă în ochii celorlalți.
În concluzie, minciuna nu este un lucru de care trebuie să ne folosim în relațiile cu alte persoane pentru că va înrăutăți semnificativ situația.

Text argumentativ despre importanța prietenilor în viața tinerilor

Scrie un text argumentativ despre importanța prietenilor în viața tinerilor.

Un citat românesc spune “În viață nu contează unde te afli, ci pe cine ai alături” și evidențiază importanța unor prieteni pentru fiecare dintre noi. Pentru că viața nu poate fi trăită de unul singur, prietenii o fac mai interesantă, distractivă, dar și mai ușoară. Sau cel puțin așa ar trebui să fie.

În primul rând, este important să avem unul sau mai mulți prieteni care ne sunt alături necondiționat. Chiar dacă este foarte greu să găsești un prieten adevărat, căutarea chiar va avea efecte pozitive pentru viitorul nostru dacă va avea succes. În viață vom da peste multe momente grele, obstacole sau momente triste. În aceste clipe avem nevoie de persoane loiale cu care să le împărtășim și să le găsim soluționarea. Vor fi și foarte multe momente frumoase care devin minunate dacă avem persoanele potrivite alături.



În al doilea rând, prietenia înseamnă o sumă de sentimente. Într-o relație de prietenie există respect, simpatie și o afinitate reciprocă ce leagă două persoane. Iar dacă toate aceste trăiri sunt găsite într-o prietenie, trebuie să ne bucurăm de ele. Tot prin prietenie poți învăța pe alții sau de la alții foarte multe lucruri mai mult sau mai puțin pozitive.

În concluzie, prietenia înseamnă “un suflet în două trupuri; o inimă în două suflete.” (Aristotel)

Text argumentativ despre iubire

Scrie un text argumentativ (15-30 de rânduri) despre iubire plecând de la afirmația lui Alexandru Paleologul “Marea iubire nu poate fi decât reciprocă: iubirile unilaterale şi neîmpărtăşite, năzuinţe lipsite de realitate, simple iluzii, nu sunt decât nişte fenomene de infirmitate.”

Afirmația “Marea iubire nu poate fi decât reciprocă: iubirile unilaterale şi neîmpărtăşite, năzuinţe lipsite de realitate, simple iluzii, nu sunt decât nişte fenomene de infirmitate” lui Alexandru Paleologul ilustrează ideea principală a iubirii. In opinia mea, iubirea este ce ne face pe noi oamenii si ne diferențiază de ceilalți.

În primul rând, iubirea se manifestă,se creează și se consumă diferit. De cele mai multe ori, noi oameni confundăm iubirea cu atașamentul sau atașamentul cu iubirea creându-se astfel o oarecare confuzie între sentimentele noastre. Este adevărat că există iubire la prima vedere însă ea este fulgerătoare și trebuie menținută pe când o iubire adevărată poate fi constantă.



În al doilea rând, marea iubire este ceva unic pentru noi și indiferent de timp sau loc ea va dăinui într-un mic colț adormită sau amorțită. Iubirea este un schimb în care “primești și oferi”, fiind cel mai frumos lucru pentru noi, dar care în doar o clipă se poate transforma în gelozie, cel mai sumbru sentiment omenesc.

În concluzie, a iubi pe cineva este omenesc, fiind ceva pur și nu poți ține cont de judecăți. Singurul lucru care contează este sporirea sau mențirea iubirii, fiind un sentiment plăcut, puternic pentru care suntem dispuși să facem orice pentru al simți mereu.

Text argumentativ despre importanța sportului de întreținere

Scrie un text argumentativ despre importanța sportului de întreținere.

Se știe dintotdeauna că sportul înseamnă sănătate. Sunt de acord cu citatul latin “Minte sănătoasă în corp sănătos” și consider că sportul este cheia spre o viață cât mai lungă și lipsită de probleme de sănătate.

În primul rând, sportul de întreținere nu ne ajută doar în lupta cu kilogramele în plus, ci și în cea cu stresul cotidian și oboseala adunată de pe parcursul unei zile. Este dovedit faptul că puțin sport practicat regulat, minim 30 de minute pe zi, ne ajută să avem o viață mai fericită, productivă și lipsită de stres. Consider că lipsa timpului este doar o scuză, oricine își poate face timp pentru puțin sport care aduce atât de multe beneficii. Auzim atât de des expresia “un stil de viață sănătos” și ne place cum sună aceasta, dar nu facem nimic pentru a adopta un astfel de stil bazat pe sport și o alimentație sănătoasă.

În al doilea rând, sportul ajută la dezvoltarea masei musculare. Altfel spus, ne ajută să fim mai arătoși, frumoși și eleganți. Aspectul fizic spune multe despre o persoană și despre stilul de viață a acesteia, cred că ar trebui să punem mai mult accent pe modul în care arătăm. În România avem foarte multe persoane publice care încurajează practicarea unui sport și ne prezintă în mai multe rânduri beneficiile lui. Exemple pozitive și de urmat din media sunt: Mircea Badea, Carmen Bruma, Cabral, Andreea Pătrașcu și lista poate continua.
 În concluzie, sportul nu ne poate face decât foarte mult bine, de ce să nu-l practicăm și să ne bucurăm de beneficiile pe care acesta ni le oferă?

PARALELĂ ÎNTRE “LUCEAFĂRUL” ȘI “RIGA CRYPTO ȘI LAPONA ENIGEL”

“Luceafărul” de Mihai Eminescu și “Riga Crypto și lapona Enigel” de Ion Barbu. Primul surprinde iubirea imposibilă dintre o fată de împărat și un astru.

Prin surprinderea a două ființe aparținând unor lumi diferite (reală și fantastică) textul se pretează la comparația cu alte două capodopere ale literaturii române:

Problematica geniului este dezbătută de poet din perspectiva filozofiei lui Schopenhauer. Potrivit teoriei filozofului german, cunoașterea lumii este accesibilă numai omului de geniu, singurul capabil să depășească sfera strâmtă a subiectivității și să se obiectiveze, aplicându-se exclusiv domeniul cunoașterii. Spre deosebire de el, omul obișnuit nu-și poate depăși condiția subiectivă, nu poate ieși din marginile acestui dat.

Eminescu tălmăcește artistic doctrina schopenhaueriana, înzestrându-și eroul nu numai cu atributele cunoașterii raționale, ci și cu o mare capacitate afectivă. Această capacitate afectiva a Luceafărului, devenit simbol al omului de geniu, este punctul generator al alegoriei în poemul eminescian. Față de împărat este pentru Hyperion nu numai obiectul cunoașterii sale, ci și iubita sa, obiectul unui pasiuni arzătoare.




Mistuitoarea sete de iubire îl determină să se hotărască la sacrificiu: abandonarea condiției sale de ființa nemuritoare.

Izolat prin calitățile sale excepționale, Hyperion – geniul va rămâne “nemuritor” prin forța gândirii, dar “rece” în plan afectiv.

Al doilea poem, “Riga Crypto și lapona Enigel” a fost numit chiar de autorul lui drept “un Luceafăr întors”, deoarece ființa superioară este de această dată feminină, iar cea inferioară-masculină.

Poemul este o alegorie a incompatibilității dintre regnuri. Riga Crypto și lapona Enigel nu pot “nunti”, ființele lor sunt irenconciliabile, aspirațiile nu coincid. Regele-ciupercă tinde să pătrundă în lumea laponei, smulgându-se dintr-un orizont limitat, din “teluricul său trai”; fata aspiră spre Soare, spre spațiul luminii, nelimitat. În lunga călătorie spre Soare, întâlnirea cu riga Crypto e doar o capcană pe care o ocolește cu luciditate. Crypto și Enigel sunt simboluri ale unui sistem polarizat în care contrariile se atrag, dar contactul este imposibil, datorită structurii incompatibile a celor două personaje. Pentru Crypto, ieșirea din “cerul lui strâmt”, ca să folosim o expresie eminesciană, înseamnă mutația dintr-un regn în altul, adică moartea. Pentru Enigel, aspirația spre Soare, spre spiritualitate, e o firească evoluție spre un tel mai înalt a chiar ființei umane, pentru că numai ea are “fântâna-n piept”, adică posibilitatea de reflectare, deci numai ea are conștiință prin care omul își depășește marginile fatale ale propriei sale zidirii fizice. Pentru ființele inferioare, “pahar e gândul, cu otravă”, “ca la nebunul riga Crypto”, aspirând să-și depășească condiția prin iubire, a intrat în spațiul ucigător al Soarelui. Riga devine o ciupercă otrăvitoare, finalul fiind o subtilă așezare în legenda a destinului plantelor otrăvitoare care ar fi ființa alienate, “nebune”, doborâte de o aspirație mult prea mare față de mărginita lor putere.

Totuși, drama este a lui Enigel, nu a lui Crypto. Aceasta apare în visul ființei superioare, este deci problema ei, reprezintă tentația sau tot ceea ce stingherește omul în aspirația lui spre înalt.

Deși tema este comună, ca și motivul visului, cele două opere sunt diferite prin manieră de abordare, care se pretează unor curente literare diferite: romantism și modernism.

SCENA TĂIERII SALCÂMULUI ÎN OPERA “MOROMEȚII” DE MARIN PREDA

Datoriile la bancă, plata “foncierii” și traiul zilnic ai unei familii numeroase îl sufocă pe Ilie Moromete, care trebuie să se descurce cumva, fără să vândă din pământ. Ca să mai acopere din datorii, se hotărâse să-i vândă lui Tudor Bălosu salcâmul din curte, deși acesta “străjuia prin înălțimea și coroana lui stufoasă toasa partea aceea a satului“, ca simbol al trăiniciei și al stabilității satului. Scena este simbolică: pe fundalul bocetelor din cimitir, Ilie taie salcâmul și locul rămâne parcă gol.

Tăierea salcâmului reprezintă un episod important al romanului prin care se evidențiază declinul familiei Moromete, dar și a satului rămas parcă fără apărare: “..acum totul se făcuse mic. Grădina, caii, Moromete însuși, arătau bicisnici. Cerul deschis și câmpia năpădeau împrejurimile“.



Salcâmul tăiat era un membru al familiei Moromete, dar și un element reprezentativ pentru satul tradițional. Fiind un reper al satului, salcâmul lasă în urmă lui tradițiile și siguranța familiei țărănești.

Acest episod are loc într-o zi de duminică în zori, în timp ce femeile își plâng morții în cimitir.

Paralela făcută între cele două scene evidențiază prăbușirea satului tradițional și destrămarea familiei.

© 2018 La Vorbitor

Theme by Anders NorenUp ↑